Aradul reprezenta până în 1990 unul dintre cele mai frumoase oraşe din ţară. Fie că ne place sau nu, ocupaţia habsburgică a dat acestui oraş un aer de nobleţe. A reuşit acest lucru prin clădirile deosebite care au fost ridicate, marea majoritate, în acea perioadă. Regimul comunist nu a fost atât de puternic încât să le distrugă pe toate. În schimb, după ’89, odată cu libertatea, omul a putut să facă ce a vrut. Şi a făcut. Unul dintre ele a fost să nu-i pese de moştenirea frumoasă de care a dispus.

Cutiile şi conductele de gaz care s-au introdus în oraşul nostru imediat după 1989, încep să reprezinte acum o problemă. Montarea lor la vedere fără să se ţină cont de aspectul arhitectural al oraşului este o problemă pe care arădenii au început de abia acum să o sesizeze. Decojirea vopselei galbene de pe cutii, culoare aleasă pe plan internaţional să reprezinte gazul, este un alt motiv de nemulţumire. Să adăugăm aici şi faptul că în multe părţi cutiile au devenit adevărate coşuri de gunoi. Cel mai trist este însă faptul că atunci când s-au introdus ţevile, nu s-a ţinut cont de unele clădiri monument istoric. Desigur, o mare parte din vină o au şi proprietarii. „Entuziasmul introducerii gazului i-a bucurat într-atât pe proprietari, încât ar fi fost în stare să-şi pună cutia şi în dormitoare. Prima vină aparţine însă conducerii Primăriei de atunci, care a dat autorizaţie de montare aşa cum se putea. Interesele proprietarilor  primăria trebuie să le respecte“, ne spune inginderul Bujor Buda, preşedintele Asociaţiei Pro Urbe, foarte indignat de felul în care arată Aradul din cauza „cotropirii ţevii galbene“. Alte voci spun că oraşul nostru a pierdut şansa de a se rula aici un film, deoarece cadrele ar fi prins ţevile şi cutiile de gaz. „Nicăieri în lumea civilizată nu vezi conducte de gaz peste monumente istorice. Cum ar fi ca până la bucătăria Turnului Eiffel să fie trasă o ţeavă de gaz galbenă, până sus? Sau la intrarea în Opera din Viena să te împiedici de ţevile de gaz?“,  întreabă retoric ing. Bujor Buda. Şi totuşi există o soluţie ca Aradul să reintre în normalitate, în ceea ce priveşte cutiile de gaz? Sigur că există. Amplasarea lor cât mai discretă, în curţile oamenilor sau găsirea unui loc în zidul pereţilor. 

Sursa: Glasul Aradului