Cine a crezut că traficul cu maşini nu mai este profitabil, se înşeală. Achiziţionarea unei maşini stricate pe un preţ de nimic, cu predilecţie din Germania, repararea ei în ţară iar apoi revinderea la un preţ bunicel, este încă o afacere care tinde să nu se sfârşească. Cu toate că maşina este veche şi reparată de vreo câteva ori, clienţi sunt destui. „Ce aruncă neamţul e bun pentru noi“, continuă să fie filozofia de viaţă a multora dintre români.

Motivul pentru care mulţi preferă o maşină din străinătate în detrimentul uneia care a circulat în România îl reprezintă drumurile foarte proaste de la noi din ţară. Acestea accentuează degradarea maşinii, în timp. Unul dintre oportuniştii care se ocupă de asemenea afaceri este Iulian M. „Am drum cam de două ori pe săptămână în Germania. De fiecare dată mă întorc cu câte o maşină. Am acum de exemplu un Ford din 1995. Din anul 2000,      l-a ţinut neamţul numai în garaj. Are puţină rugină pe aripa dreaptă, dar asta se rezolvă. O fac frumoasă ca pe o femeie, şi o vând apoi cu 2.200 de euro. Eu am luat-o cu 800 euro“, spune Iulian. Cu toate că profitul nu e rău deloc, Iulian nu ezită să se plângă: „Câştigi bine dar e şi obositor. Pe lângă asta, nu întotdeauna îţi reuşeşte. Poţi să nimereşti o maşină care după ce o cumperi nu mai ai ce face cu ea. Este un risc pe care ţi-l asumi. Şi acolo sunt foarte mulţi intermediari, în special turci, care îţi vând maşina fără nici un fel de garanţie. Doar „văzut“ şi „plăcut“. Testul pentru o maşină bună este drumul din Germania până aici. Dacă nu sunt probleme, maşina este bună“. Iulian rămâne în mână cu 700-800 de euro la o maşină. Restul este combustibilul şi cheltuielile cazării în Germania, până găseşte o maşină. Dacă cineva doreşte o „consultanţă“ din partea unora ca Iulian direct din Germania pentru a găsi o maşină, trebuie să scoată din buzunar suma de 300 de euro. Şi afacerea continuă...

Sursa: Glasul Aradului