La fel ca tacsu’ a început un război, dar spre deosebire de el nu a fost capabil să îl şi termine, aruncând economia ţării pe care o păstoreşte de două mandate, şi de ce nu, şi economia mondială, în pragul colapsului. Nervos că alţii organizează o Olimpiadă pentru care au construit în câţiva ani cât alţii în o sută, îşi varsă nervii pe ei. Doamnelor şi domnilor, George Bush Junior!. Jocurile Olimpice nu puteau să înceapă fără discursul celui care are funcţia care altădată însemna cel mai puternic om al planetei, pentru cine nu ştie cine este cu mult mai mare dar nu se vede pentru că dirijează din umbră paiaţa numită Mr. President.

E adevărat, în China sunt dizidenţi, au şi ei negrii lor, pe bieţii tibetani. Nu ştiu dacă puşcăria de acolo se numeşte Guantanamo, dar ştiu că execuţiile la ei se fac prin împuşcare, şi nu prin electrocutare, injecţii letale sau camere de gazare şi nu lasă bietul om vreo douăzeci de ani singur cuc în celulă ca să-şi aştepte rândul la moarte. China are Tibetul, al cărui lider spiritual face furori în lumea bună de la Hollywood ori a elitei financiare americane spre deosebire de lideri ai irakienilor, sârbilor... vorbim aici doar de mandatul juniorului. Aşa că sponsorii campaniei electorale republicane trebuie să ia seama că viitorul fost şef al statului şi-a arătat colţii tociţi la duşmanii de moarte ai prietenului lor într-ale spiritualităţii budiste, şi să bage mai adânc mâna în buzunar.

În 1936 nenea Hitler folosea în scop personal spiritul olimpic, acum a venit rândul lui Bush să strice atmosfera şi să vorbească numai prostii, de parcă administraţia condusă de el ar fi mai bună. Abuzuri sunt destule şi-n ograda sa, este Olimpiadă, din antichitate se lăsau deoparte armele şi disputele politice în favoarea sportului. Acum puţin timp, G. W. Bush devenea simpatic unei lumi întregi recunoscând mucalit păţanii petrecute în zbuciumata sa tinereţe, acum trebuie să dea iar cu bâta în baltă, mai lipsea să înceapă şi circul ieftin cu armele de distrugere în masă, atât că asta se impută de regulă ţărilor care nu le posedă, iar cum China deţine oficial din 1964 arma nucleară, a tăcut mâlc. S-ar fi putut lega cu succes de bomba de cauciuc chinezească, dintr-un banc care făcea mai demult furori. Dar mai bine ar fi să îşi aştepte liniştit finalul mandatului când se va putea întoarce la îndeletnicirile din tinereţea-i bântuită de aburii alcoolului şi, de ce nu, să revină la noi în ţară pentru a privi iarăşi curcubeul care i-a plăcut atât de mult, bineînţeles în timp ce stă la o şuetă cu tizul său de aici, celebrul Doru Tufiş.

Sursa: Glasul Aradului