Respectul nostru pentru morţi reiese din cât de bine îngrijite sunt locurile de veci. Şi aici, în raport cu celelalte ţări occidentale, suntem repetenţi. Lecţia care s-a predat în şcoală despre respect nu a fost, din nefericire, în limba română. Tot mai rare sunt ipostazele în care îi vedem pe concitadinii noştri cu o săpăligă şi o stropitoare în plasă, ducându-se să aranjeze mormântul celor dragi. Din păcate, pe mulţi nu mai are cine să-i viziteze. Poate fi una din cauzele pentru care cimitirele din oraşul nostru arată atât de jalnic.

Din cele peste zece cimitire ale Aradului, despre nici unul nu s-ar putea spune că ar face cinste oraşului nostru. Gunoaiele, boschetarii, şobolanii şi şerpii îşi găsesc un adăpost printre zecile de morminte lăsate în voia... vântului. Aleile sunt şi ele lipsite de băncile pe care bătrânii s-ar putea odihni. În afară de aleile principale, alte căi de acces spre mormântul celui drag este doar prin călcarea altor morminte. Cu alte cuvinte, ajungi la destinaţie prin călcarea pe cadavre. La propriu. Ar trebui scrisă o placă la intrarea în fiecare cimitir: „Aventurarea se face pe riscul propriu“. Vorbim de alei principale în cimitirele mai importante, gen „Eternitatea“ ori „Pomenirea“, că de celelalte... Singurii care se mai uită din când în când pe la câte un mormânt sunt groparii. Şi atunci probabil în schimbul unei mici „atenţii“ din partea familiei decedatului. În rest... să ne rugăm să nu crească prea mult buruienile. În alte oraşe din străinătate, mai mici decât Aradul, orice cimitir, până şi cele de la periferie, sunt îngrijite cu respect. Cel mai neînsemnat cimitir dintr-un cătun, până şi din Ungaria, este mai bine îngrijit decât cimitirele de la noi. Nu vezi nici măcar un mormânt lăsat la întâmplare. Aleile sunt îngrijite, băn- cile pentru vizitatori şi punctele sanitare lăsându-ţi impresia că te afli într-un parc. Marmura mormintelor este atât de bine îngrijită, încât o poţi confunda cu o oglindă. Nici măcar praful nu este lăsat să se aştearnă peste... amintirea celor care au fost. Ne-am străduit să facem aici o imagine a cimitirelor din oraşul Arad. Nu am avut îndrăzneala de a le prezenta şi pe cele din judeţ. Jungla ecuatorială este mai accesibilă...

„Nu poţi intra în cimitir de groaza boschetarilor. Este dezastru, nimeni nu are grijă de cimitirul ăsta. Acum vreo patru ani s-au distrus vreo 20 de morminte, printre care şi al fratelui meu. Nici până în ziua de astăzi nu au fost găsiţi făptaşii. Or fi fost nişte satanişti, din ăştia. Nişte oameni cu frică de Dumnezeu nu ar fi putut să facă aşa ceva. Aveţi noroc că nu este o înmormântare astăzi, că nu aveaţi loc de beţivii de aici. Este strigător la cer“, spune Monica Marşeu, o femeie venită să viziteze mormântul fratelui ei din cimitirul de la Micălaca. Prezentarea ei este una generală pentru toate locurile de veci din Arad.

Sursa: Glasul Aradului