Graţie şi nobleţe pe Hipodromul din Arad
06.10.2008 ⋅ 0 comentarii
Sâmbătă a avut loc la hipodromul de la ieşirea din Arad spre Nădlac (după piaţa de maşini), un concurs internaţional de sărituri peste obstacole. Peste 40 de cai împreună cu călăreţii lor s-au luat la întrecere în a-şi etala graţia şi îndemânarea, în ciuda timpului urât de afară. Frumuseţile cabaline au putut fi admirate în toată splendoarea lor de aproximativ 250 de spectatori, curioşi să afle mai mult despre astfel de întreceri, prea puţin cunoscute la Arad.
Hipodromul din spatele pieţei de maşini a devenit sâmbătă dimineaţa punctul de atracţie pentru arădenii adunaţi să admire unele dintre cele mai importante rase de cai pur sânge din ţară: Nonius, Ardenez, Pur sânge englez, Cal de sport românesc, Furioso sau Ghidran. La concurs s-au aliniat 40 de concurenţi, reprezentând Clujul, Bihorul, Timişul, Ungaria şi bineînţeles, Aradul. Oraşul nostru a avut înscrişi în concurs 10 cai, fiecare având călăreţul său. Asta deoarece putem spune că la astfel de concursuri, caii sunt cei care îşi aleg „colegul“ de întrecere. Relaţia dintre un călăreţ şi calul său este atât de puternică, încât cei doi pot fi consideraţi un singur concurent. Un astfel de exemplu îl reprezintă Adrian Linte împreună cu calul său „Păducel“. Numele calului nu pare însă a fi pe măsura acestuia. Un armăsar înalt, pur sânge care îţi transmite respect. Este mângâiat cu duioşie de cel care îl călăreşte. „Îl iubesc foarte mult. Noi nu vom concura astăzi, deoarece „Păducel“ este prea tânăr. Nu are decât câţiva anişori. Vreau astăzi să se obişnuiască puţin cu spiritul de întrecere“, ne spune Adrian Linte, care practică echitaţia de 25 de ani. Pentru ca relaţia dintre cei doi să fie cât mai eficientă şi rezultatele pe măsură, este nevoie de un antrenor.
Singurul antrenor din Arad
Dorel Ciobanu este antrenor de echitaţie şi practică această meserie „doar“ de 30 de ani. După ce fratele său, Ioan Ciobanu, s-a retras din antrenorat, Dorel a rămas singurul antrenor pe care îl are Ara- dul. Activitatea sa aparţine de Direcţia Silvică, „Reneporum Silva“ având ca secţie Depozitul de armăsari Arad. Prin mâna sa au trecut generaţii întregi de cai şi călăreţi pe care i-a format şi care au devenit mari campioni. Modestia şi emotivitatea îl fac să vorbească prea puţin despre realizările sale. Preferă ca rezultatele să vorbească prin munca sa. Tocmai de aceea, era foarte greu de „prins“ câte un secret de la Dorel Ciobanu. Tot timpul era ocupat să dea câte un sfat, să mai facă o remarcă sau să remedieze un ultim aspect cu elevii săi, înainte ca aceştia să intre în concurs. Apoi, fiecare mişcare din concurs a câte unui elev de-al său era privită cu sufletul la gură şi urmată de comentarii pro sau contra: „Bravo, măi! Aşa, acum e bine!... Ţine-l mai strâns. Off!“, îşi spunea sieşi, antrenorul.
Aradul, locul I
Emoţiile şi trăirile lui Dorel Ciobanu nu au fost însă degeaba. La sfârşitul a două probe din concurs, caii şi călăreţii antrenaţi de el, s-au clasat pe cele mai bune locuri. Premiul I şi II al primei probe au fost câştigate de arădenii Carmen Bunaciu pe calul „Ovidiu“ şi de Laurenţiu Riza pe calul „Otac“. La proba a treia, a obţinut premiul al treilea arădeanca Mariana Drăgoi pe calul „Jessie“. „Cea mai mare bucurie o am atunci când elevii mei se aleg cu aceste premii. Asta îmi demonstrează că munca mea nu este degeaba şi îmi dă puterea să merg mai departe“, ne spune antrenorul Dorel Ciobanu. Cât despre cai, acesta ne spune: „A munci cu un cal, este nevoie de multă afecţiune, dar şi de respect. Sunt animale foarte inteligente, receptive şi nobile în acelaşi timp. Fiecare exemplar este unic în felul său, ca şi omul“.
15.000 de euro pentru un cal
Fratele lui Dorel Ciobanu, Ioan Ciobanu, s-a retras din antrenorat pentru a se ocupa de o herghelie de cai pe care o deţine ca proprietate personală la Izvin, în judeţul Timiş. Acesta ne învaţă că „un cal este cu atât mai valoros, cu cât are palmaresul cât mai bogat. Cei mai buni pe care îi avem noi sunt în general cei din rasa Pur sânge englez. Un cal de acest gen, valoros şi cu un palmares bun, poate costa până la 15.000 de euro. Cel mai ieftin este undeva pe la 3.000 de euro“. Herghelia sa cuprinde un număr de 400 de cai, la care sunt necesari 57 de angajaţi. Întreţinerea unui cal constă în medie 10 euro pe zi, aici fiind incluse furajarea, întreţinerea calului (pansaj) şi antrenamentul zilnic pe care acesta trebuie să îl facă. Cei care doresc să ia lecţii de echitaţie, o pot face şi la Arad, contra taxei de 12 euro pe oră.
Sursa: Glasul Aradului
Autor: Adrian Cotuna ⋅