Ieri seară, pe scena Festivalului Naţional de Teatru Clasic de la Arad a fost jucat spectacolul „Idolul şi Ion Anapoda”, de G. M. Zamfirescu, producţie a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti în regia lui Ion Cojar.

Distribuţia spectacolului a fost formată din actorii Ileana Stana Ionescu, Ileana Olteanu, Irina Cojar, Dan Puric, Mimi Brănescu, Matei Alexandru şi Afrodita Andone. Spectacolul este o confirmare a succesului pe care îl poate avea o lucrare pe care cândva publicul şi presa au primit-o cu rezerve, iar acum umple sălile, aşa cum s-a întâmplat şi aseară la Arad.

Regizorul Ion Cojar şi-a mai încercat norocul cu această piesă în anul 1980, cu un succes răsunător. Din distribuţia acelui prim spectacol făceau parte Adela Mărculescu în rolul Mioarei, Coca Andronescu în cel al Frosei, George Paul Avram – Valter, iar rolul titular i-a fost oferit la acea vreme lui Mihai Fotino. De menţionat că mereu tânăra actriţă Ileana Stana Ionescu a interpretat rolul Stăvăroaiei şi în această primă variantă a spectacolului.

Versiunea de faţă a piesei s-a transformat, după părerea crtiticii şi a publicului, într-o adevărată sărbătoare, datorată atât jocului actorilor, cât şi proaspetei viziuni regizorale. 

În primul rând, Ion în interpretarea lui Dan Puric n-a fost atât veşnicul încurcă lume care i-a adus porecla de Anapoda, ci mai curând apărătorul înfocat al unor principii care ar putea apărea ciudate în ochii celor obişnuiţi cu compromisul. Puric, mimul neîntrecut, îndrăzneţul autor de spectacole, se dovedeşte şi un interpret excelent, care ştie să treacă vertiginos de la stările de nervozitate şi agitaţie extremă, la un calm meditativ de călugăr budist. Sugestivă este şi interpretarea tinerei Irina Cojar, strănepoată a lui George Mihail Zamfirescu, ea evoluând în rolul destul de dificil al Frosei. Una dintre cele mai savuroase scene din spectacol este cea în care Frosa, sărmana servitoare, atât de chinuită de stăpânii ei, învaţă să citească. Mioara este memorabil interpretată de Ileana Olteanu. Ea pendulează frivol şi credibil între cei doi tineri amorezi, dar ştie să-şi arate şi lăcomia faţă de averea care i-ar pune-o la dispoziţie subdirectorul, al cărui aspect fizic ni-l putem doar închipui, din moment ce este poreclit „Moartea obosită”.

Un spectacol care se ridică la nivelul textului lui G.M. Zamfirescu, scoţând la iveală veleităţi nebănuite ale acestuia. Nu este de mirare că Ilinca Tomoroveanu scrie în programul de sală: „Cojar=Jar, el arde dintotdeauna şi pentru totdeauna. Să trăiţi că trebuiţi teatrului românesc, domnule profesor!“

Sursa: Glasul Aradului