S-a vorbit foarte mult în ultima vreme despre majorarea salariilor profesorilor. Unele voci, chiar din rândul dascălilor spuneau că această mărire nu ar fi benefică în condiţiile economiei actuale. Este adevărat, aceste voci au fost răzleţe, majoritatea considerând absolut necesară majorarea salarială. În condiţiile în care legea va fi aplicată, rămâne să vedem care va fi atitudinea profesorilor. Cu ce vor întoarce ei bunul pe care l-au primit? Se vor simţi mai responsabili, având în vedere sacrificiul pe care l-a suportat economia şi implicit, restul populaţiei? Cu ce vor veni ei acum să ne demonstreze că banii pe care i-au primit, îi şi merită? Majorarea salariilor îi va îndatora, sau vor găsi de cuviinţă că totul li se cuvine, fără a se lupta pentru îmbunătăţirea calităţii învăţământului românesc?

Mult mediatizata problemă privind majorarea salariilor profesorilor este pe cale să fie, în sfârşit, rezolvată. Sunt şanse foarte mari ca legea să fie aplicată, iar dascălii să îşi poată primi salariul pe care îl merită. Atunci când spunem dascăli, ne gândim la acei oameni care şi-au dedicat întreaga lor fiinţă, şi-au dăruit pe deplin sufletul şi şi-au sacrificat tot timpul lor în slujba educaţiei. Din păcate, de mărirea de salariu vor beneficia şi cei despre care auzim lucruri regretabile. Sunt acei aşa-zişi profesori care îşi fac orele când vor şi cum vor, care sustrag bani din fondul clasei, care îi linişteşte pe elevi îndemnându-i să asculte o manea, sau care împart notele după lungimea fustei elevelor. Dorind să aflăm părerea dascălilor în ceea ce priveşte calitatea învăţământului, am stat de vorbă cu câţiva dintre ei. Profesoara Maria Paşcalău, directoare la Şcoala Generală nr. 5 ne-a declarat: „Eu fac parte din Asociaţia pentru un Învăţământ curat, astfel încât ştiu ce înseamnă calitatea educaţiei. Au existat şi există în continuare în învăţământ, oameni de valoare. Aceşti dascăli îşi fac datoria, indiferent de condiţiile care le sunt oferite şi de salariul pe care îl primesc. Admit însă că există şi persoane care nu şi-au înţeles rostul lor ca profesori. În concluzie, această mărire de salariu nu cred că îi va schimba nici pe unii şi nici pe alţii. Cei care şi-au făcut datoria şi-o vor face-o la fel de bine ca şi până acum. Cât despre mărire, ce să spun? Trebuia făcută diferenţiat. Cu 50%, pe unele cadre didactice le vom duce până la un salariu de 180 de milioane, iar pe alţii, debutanţi, vor avea 11 milioane. Poate fi acesta considerat un salar mare?“.

Nu există o strategie a calităţii

Preşedintele Sindicatului Liber din Învăţământul Arădean, prof. Maria Buruc, ne-a spus: „După 1989 s-a tot vorbit despre calitate în învăţământul românesc. Problema calităţii a fost susţinută de altfel de către sindicatele din învăţământ. Lipsa calităţii în procesul de educaţie are efecte negative asupre întregii societăţi. Nu vom avea muncitori buni, medici, ingineri sau orice altceva. Fiecare persoană, indiferent în ce domeniu ajunge să profeseze, trece prin procesul de învăţământ instituţionalizat. Niciodată nu s-a tratat însă aspectul calităţii cu responsabilitatea. Nu s-au aşezat la masa discuţiilor cei care dau banii, cu cei pe care îi plătesc. În consecinţă, nu există o strategie a calităţii. Noi, ca profesori, trebuie să pregătim aceşti oameni pe un termen lung, nu pentru doi sau trei ani. Ar trebui efectuat un program bine stabilit, cu puncte pe care trebuie să le atingem. Avem nevoie de standarde. În situaţia actuală, noi avem nişte norme de verificare profesională, cum sunt examenul de grad, doctoratul, salariile de merit. Acestea nu sunt însă îndeajuns. Când vorbim de calitate, e greu însă să o standardizezi. Cu toate astea, este nevoie de anumite măsuri, planuri, prin care să ştim ce se doreşte de la noi“.

Este nevoie de descentralizare

Directorul Şcolii Generale nr. 7, Viorel Ignat, vede salvarea învăţământului românesc prin descentralizare. „Este normal, acum cu creşterea salariilor, să crească şi responsabilitatea profesorilor. Această majorare nu ar mai trebui să permită profesorilor să facă rabat de la calitate. Mi se pare că a venit rândul nostru să percutăm. Totuşi, lucrurile vor merge greu din cauza sistemului, care este foarte greoi. Trebuie făcută o descentralizare, astfel încât fiecare director de unitate şcolară să îşi angajeze dascălii pe care îi consideră capabili“, ne spune prof. Viorel Ignat.

Conlucrarea mai multor părţi

Ionel Roşu, directorul Colegiului Naţional „Elena Ghiba Birta“, este de părere că bunul mers al sistemului de învăţământ nu depinde doar de profesori. „În ceea ce priveşte calitatea, nu este implicat doar profesorul. Mai depinde şi de cât este dispus elevul să primească. Calitatea depinde foarte mult de buna conlucrare dintre profesori, elevi şi părinţi. Cred că lucrurile ar funcţiona mai bine dacă am avea de a face cu o legislaţie fermă, în care să se ştie exact ce trebuie făcut“, ne spune prof. Ionel Roşu.

Atragerea valorilor

Nu putem vorbi despre un învăţământ corect şi valoros, dacă nu vine din partea unor dascăli pe măsură. „Nu mi se pare normal ca absolvenţi foarte buni de liceu pedagogic să lucreze în alte domenii de activitate. Prin salariile mici este normal ca ei să îşi caute un alt loc de muncă, mai bine plătit. Şi atunci rămânem să ne confruntăm cu ceea ce ne rămâne. Nu avem posibilitatea de a cerne pentru că luăm ce putem. Avem nişte absolvenţi extraordinari de liceu pe care îi pierdem, deoarece se îndreaptă spre alte domenii“, ne spune prof. Maria Pădurean, director adjunct al Liceului Pedagogic.

Sursa: Glasul Aradului