Dragostea frăţească şi puterea de care dau dovadă cei opt copii din Pecica, a căror mamă a fost înjunghiată de tatăl lor, a reuşit să impresioneze şi să sensibilizeze mai mulţi locuitori, care vor acum să le ofere sprijin.

Rămaşi de aproape o săptămână orfani de mamă şi fără tată pentru mulţi ani de acum înainte, cele opt suflete ale familiei Graure îşi poartă acum singuri de grijă, încercând să treacă peste greutăţi şi să îşi înfrunte soarta. Vă reamintim că mama lor, de 36 de ani, a fost înjunghiată de soţ, pe nume Valeriu, zis Dănuţ, care, dintr-o gelozie oarbă, a comis gestul extrem. Nimeni nu ar fi bănuit să tocmai acest bărbat să comită o astfel de faptă, mai ales că toată lumea ştia cât de mult îşi iubeşte soţia, dar în special copilaşii. Plecase pentru câteva luni în Italia, să câştige mai mulţi bani tocmai pentru ei. Întors acasă, bărbatul a aflat că soţia l-a înşelat. Cunoscuţii au încercat să-i ascundă adevărul pentru a nu-l necăji, ştiind cât de devotat este familiei.

„Nu ştiu de unde a aflat, dar noi ştiam. Fiecare dintre noi a văzut-o pe mama cel puţin odată cu un bărbat, care ne era prieten de familie. Dacă la început eram obişnuiţi să vină la noi în casă, chiar şi dacă tata era plecat, pentru că era prieten bun cu el, a început să rămână şi peste noapte. Mama a ascuns tot timpul, dar noi ştiam adevărul. Când s-a întors tata, nu am zis nimic de teamă să nu îl necăjim. Dar oricum se pare că a aflat”, a povestit Moni, cea mai mare dintre surori, cea care acum încearcă să ţină loc de mamă şi de tată pentru frăţiorii mai mici.

Imediat după tragedie, cele trei fete mai mari au fost în vizită la tatăl lor, aflat în arestul poliţiei.

„Înainte de înmormântare am fost la el, la puşcărie, să îi ducem un pacheţel. I-am dus ceva de mâncare şi nişte poze, să se mai uite la noi, când i se va face dor. A plâns foarte mult când ne-a văzut. Primul lucru ne-a întrebat: «Cum mă mai puteţi voi iubi acum pe mine după ce i-am făcut? Eu sunt un criminal. Nu merit de la voi nimic!!». Am plâns şi noi şi după aceea i-am explicat că indiferent de ce a făcut rămâne tatăl nostru pe care îl iubim până la cer şi înapoi. Noi nu îl judecăm, să îl judece Dumnezeu. Ne-a povestit că mama îl ruga în fiecare seară să o omoare, în ultimele două săptămâni. Avea hainele pentru înmormântare pregătite în plasă. Spunea  către el că ea nu mai vrea să trăiască, că vrea să fie cu bărbatul celălalt. Pe tata l-au durut mult lucrurile astea pentru că ea şi noi eram viaţa lui. Am stat de vorbă mai mult cu el şi i-am promis să stea liniştit că voi avea eu grijă de fraţii mei până se întoarce el acasă ”, a mai relatat Moni.

Speranţa că tatăl se va întoarce la un moment dat acasă, chiar dacă peste ani buni, le-a dat putere să meargă mai departe.   „Norbi, micuţul, m-a întrebat acum într-o seară, dacă nu îl las să meargă să locuiască cu tata. A spus că acum, când vom merge la tata în vizită, pentru că vreau să îi duc pe toţi ca tata să îi vadă şi să vorbească şi cu ei, îi va spune domnului poliţist de-acolo că pe el să îl lase să locuiască cu tata în camera aia, că nu se supără şi că promite că va fi cuminte. M-a făcut să plâng când l-am auzit”, a povestit Adriana, cea care a fost trezită de tatăl ei, în noaptea tragediei.

Dacă la doar câteva zile după înmormântare, Carmen, de 20 de ani, a plecat la Timişoara, unde locuieşte cu soţul ei, Moni, împreună cu iubitul ei se zbat să menţină familia unită. Pe Aniela au luat-o naşii, care au fost trup şi suflet alături de copii în momentele grele. Nu îi vor schimba numele şi nici nu vor să o înstrăineze de ceilalţi frăţiori, ci doar încearcă să îi ofere dragostea şi căldura unei familii, aşa cum oricare copil merită.

Ceilalţi cinci, Fernanda şi Norbi, gemeni, de şapte ani, Jessica, de opt ani, Amira, de 13 ani şi  Adriana, de 14 ani, au rămas acasă, în grija surorii mai mari, Moni, de 21 de ani. Aceasta munceşte la o croitorie din Pecica, iar iubitul ei în construcţii. Salariile celor doi sunt destul de mici şi se vor descurca foarte greu. În ciuda acestui fapt, ei sunt fericiţi că au rămas împreună, ca o familie.

Conform celor declarate de purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, Angelica Stana, copiii minori vor rămâne în plasamentul surorii mai mari, adică Monica.

Soarta nemiloasă a acestor suflete nevinovate, care au rămas acum singuri pe lume, avându-se doar unul pe altul, fără căldura părintească, ne-a impresionat şi pe noi. Cei care vor să îi ajute şi să le ofere sprijin, ne pot contacta la numărul de telefon al redacţiei: 0257- 24 24 25.

Sursa: Glasul Aradului