Judeţul Arad se confruntã cu o creştere semnificativã în ceea ce priveşte numãrul persoanelor infectate cu HIV. Dacã la sfârşitul anului 2007 erau înregistrate 87 de cazuri, în anul acesta numãrul a ajuns la 119, iar persoanele infectate sunt în continuã creştere. Principala cauzã o reprezintã relaţiile sexuale întâmplãtoare avute cu parteneri necunoscuţi şi neprotejarea în timpul actului sexual. Un lucru dezarmant îl reprezintã faptul cã 60% din persoanele infectate sunt tineri cuprinşi între 18 şi 25 de ani. Costul medicamentaţiei pentru un singur pacient cu HIV se ridicã la suma de 20-30 de milioane de lei vechi pe lunã. Din fericire pentru pacient, întreaga sumã este acoperitã de CNSAS şi Ministerul Sãnãtãţii. Medicamentele se administreazã sub formã de tablete, însã este necesarã prezentarea la control cel puţin o datã pe lunã, pentru tot restul vieţii.

„O persoanã care este infectatã cu HIV, dacã se prezintã din timp la control şi îi este depistatã boala, are aproximativ aceeaşi speranţã de viaţã ca şi cea a unei persoane normale. Înainte de introducerea tratamentului medicamentos, acum câţiva ani, unui bolnav de SIDA nu i se dãdea o speranţã de viaţã mai mare de un an, maxim doi“, ne spune dr. Ileana Dragomir, medic primar şi coordonatorul compartimentului HIV-SIDA din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Arad. „Principala cauzã de creştere a numãrului de îmbolnãviri o reprezintã sexul neprotejat. Relaţiile întâmplãtoare, extraconjugale şi fãrã protejarea cu prezervativ se întâlnesc la persoanele active din punct de vedere sexual şi din pãcate, în special la tinerii între 18 şi 25 de ani. O altã cauzã, care de asemenea se aflã în creştere, o reprezintã numãrul de gravide seropozitive. Calea de transmitere homosexualã este cea de-a treia cauzã. Consumul de droguri pe cale injectabilã este cea de-a patra cauzã în infectarea cu HIV“, continuã dr. Dragomir.

Testarea HIV este gratuitã
Simptomele nu apar în primii doi ani de viaţã de la infectarea cu HIV. Bolnavul poate sã fie pozitiv, dar nici mãcar sã îşi dea seama. „Tocmai de aceea este foarte important efectuarea testului HIV, mai ales cã este absolut gratuit. Dacã bolnavul vine în ultima clipã, acesta nu mai poate fi salvat. Cu cât boala este depistatã mai repede, cu atât se trateazã mai repede şi pacientul îşi poate continua liniştit de viaţã“, ne spune dr. Ileana Dragomir.

Suportul psihologic
Dacã abordarea cu HIV/SIDA era în urmã cu 20 de ani preponderent medicalã, aceasta nu poate fi în prezent disociatã de consecinţele psihologice, sociale, juridice şi economice, astfel cã, îngrijirea persoanei seropozitive implicã speciali şti cu diferite competenţe: medici, psihologi, asistenţi sociali, profesori. „Indiferent de vârsta persoanei infectate, aceastã boalã afecteazã întreaga familie, astfel cã trebuie asistarea psihologicã a tuturor membrilor acesteia. Prin consiliere, omul este ajutat sã se cunoascã mai bine, sã îşi conştientizeze şi sã-şi înţeleagã problemele, sentimentele, motivaţiile, sã ia decizii importante, sã-şi rezolve problemele“, ne spune psihologul clinician specialist, Alis Chivu. Existã cinci etape prin care trec persoanele seropozitive şi familiile acestora la aflarea diagnosticului: negarea, furia, negocierea, depresia şi acceptarea. „O problemã a persoanelor seropozitive este: cui sã spunã şi la ce reacţii sã se aştepte. Dacã în cazul altor boli, oamenii vorbesc imediat cu prietenii sau familia, în cazul acestora, nu vor sã vorbeascã nici cu persoanele cele mai apropiate. La persoanele seropozitive apar o serie de manifestãri psihopatologice. Stresul generat de particularitãţile HIV/SIDA ca boalã fãrã un tratament care vindecã, modificarea stilului de viaţã, multiplele pierderi suferite, povara pãstrãrii secretului, discriminarea perceputã permanent în jur sunt probleme care, de multe ori, provoacã pierderea echilibrului psihologic al persoanelor afectate, generând tulburãri psihice majore“, continuã psihologul Alis Chivu.

Manifestãri psihopatologice
Manifestãrile psihopatologice ale adultului se referã la afecţiuni psihiatrice cu prevalenţa cea mai mare pentru adulţii HIV. În plus, sunt tulburãrile anxioase, atacul de panicã, fobiile, tulburarea obsesiv-compulsivã, anxietate generalizatã, sindromul de stres post – traumatic, tulburãri de adaptare, tulburãri afective precum episoade maniacale, tulburarea bipolarã sau depresia. Tulburãrile somnului şi abuzul de substanţe ca alcoolul, dependenţa de medicamente şi dependenţa de droguri, ajutã la înrãutãţirea stãrii psihice a bolnavului.

Copilul seropozitiv
„La copilul sau adolescentul seropozitiv apar o serie de manifestãri psihopatologice precum: anxietate, crize de afect, stãri depresive, agresivitate, regresie. Aceste manifestãri diferã în funcţie de vârstã, dezvoltarea psihoafectivã, tipul de educaţie primitã, susţinerea primitã din partea familiei. Un stimulent puternic pentru comportamentele adolescenţilor îl reprezintã energia emoţionalã. Un efect favorabil asupra dezvoltãrii, îl au emoţiile pozitive care induc siguranţa, încredere în sine, expansivitate socialã. Conduita lor este un rãspuns la comportamentele celorlalţi. Ei se autopercep ca fiind inhibaţi, mai puţin adaptaţi social“, ne informeazã psihologul.

Marginalizarea bolnavului
În multe din cazuri, odatã cu descoperirea diagnosticului de infecţie cu HIV, adolescentul preia statutul de membru marginal al grupului din care face parte sau, mai dureros, devine câteodatã, chiar un ex-membru al acestuia. Un aspect important al terapiei ocupaţionale al oamenilor care trãiesc cu HIV/SIDA este abordarea holisticã a persoanei. „Este un aspect vãzut ca o preocupare faţã de relaţia pacientului cu boala, cu dizabilitatea lui vãzutã ca experienţã, mai ales dacã aceasta a afectat capacitatea lui de a se mişca în lume şi de a exercita activitãţile care i-au marcat viaţa şi i-au dat sens. Pentru persoanele seropozitive, tratamentul devine un aspect obişnuit al vieţii la fel ca şi efectele secundare ale acestuia. Cu ajutorul tratamentului, infecţia devine o boalã cronicã de lungã duratã, deci persoanele seropozitive pot face faţã provocãrilor la fel de bine ca fiecare dintre noi, iar de multe ori chiar mai bine“, spune psihologul Alis Chivu.

Discriminarea
Mai rãmâne însã o problemã pentru care însã nu s-a gãsit soluţii viabile şi nici tratament: discriminarea. „Din pãcate, nu existã o pastilã împotriva discriminãrii care sã-i protejeze pe cei infectaţi de ignoranţa celor din jur. De privirile acuzatoare pe care le întâlnesc în fiecare zi la locul de muncã sau în ochii vecinilor de bloc, de rãutatea cu care sunt respinşi copiii. Trãind într-o astfel de lume, în care pentru ei, majoritatea uşilor au fost închise, copiii de ieri sunt aruncaţi astãzi într-o lume pe care nu o cunosc şi nu este încã pregãtitã sã-i accepte, riscând astfel sã fie împinşi la marginea societãţii“, spune psihologul. Pentru cei care au reuşit sã-şi ascundã statutul de persoanã seropozitivã faţã de cei din jur, se nasc alte dileme greu de imaginat şi de rezolvat. Consecinţele tratamentelor discriminatorii, eliminatorii, de marginalizare, la care sunt supuse persoanele seropozitive, sunt incalculabile. Lipsa de educaţie şi informare cu privire la viaţa sexualã a acestor tineri pune mari semne de întrebare asupra modului în care aceştia îşi vor proteja partenerii de viaţã. Adrian Cotuna

Sursa: Glasul Aradului