O vorbã veche din popor spune cã unde nu intrã soarele pe geam vine doctorul pe uşã. Pe strada Cloşca, doctorul ar trebui sã se prezinte tot mai des, pentru cã douã familii nu se mai pot bucura de razele soarelui din cauza unui motiv banal. Un stimabil domn s-a hotãrât sã închidã iluminatorul pentru cã l-ar fi deranjat... nimeni nu ştie ce anume!

În cazul de faţã, vorbim de douã clãdiri ce fac parte din patrimoniul de stat, având o vechime de peste 100 de ani şi care sunt prevãzute cu un iluminator cunoscut ca şi curte interioarã. Acesta a fost doza de luminã de mulţi ani pentru familiile ce au geamurile de la baie şi bucãtãrie îndreptate spre curtea interioarã. Numai cã acest iluminator, de altfel şi mãrul discordiei, a fost acoperit şi astfel s-a obturat lumina ce intra în casele oamenilor. Aceste modificãri survenite la o clãdire de patrimoniu nu au respectat legile, care prevãd ca toţi locatarii ce doresc sã îşi facã anumite modificãri apartamentelor pe care le deţin sunt obligaţi, prin lege, sã obţinã avizele din partea arhitectului, dar mai ales aprobarea vecinilor. În situaţia prezentã, nu se pune problema de astfel de avize, dar mai ales aprobarea vecinilor, acestea fiind inexistente. Prin urmare, Adrian Vlai, înfãptuitorul „operei de artã” s-a ales cu o serie de procese din partea vecinilor, care se luptã pentru reobţinerea dozei de luminã zilnicã.

„Înainte vedeam cerul, acum admir cãrãmizile”

Toatã povestea şi-a cunoscut începutul în septembrie 2006, când Gabriela Oncean, una dintre locatarele imobilului, s-a trezit cu o surprizã, chiar de dimineaţã. „Eram în bucãtãrie şi îmi vedeam de treburile mele, când mã trezesc cu nişte muncitori pe acoperiş. Îi întreb cu ce motiv şi aflu cã urmeazã sã acopere iluminatorul, din partea domnului Vlai”, a spus Gabriela. Împreunã cu vecinii cei mai afectaţi de acţiunea muncitorilor au fãcut o serie de sesizãri la Consiliul Local, care a trimis o comisie de inspecţie, fiind constatate o serie de lucrãri şi modificãri fãrã autorizaţie de construire, fapt considerat ca infracţiune întrucât imobilul face parte din Ansamblul urban din Arad, fiind aflat pe lista monumentelor istorice. Aceastã sesizare nu a fost nimic altceva decât începutul sfârşitului.

S-a încercat o discuţie pe cale amiabilã între Adrian Vlai şi familiile Oncean şi Orãdan, dar nu s-a sfârşit decât cu contradicţii, Adrian apelând chiar la un limbaj demn de bordel (din relatãrile Gabrielei Oncean). Cu cea mai mare uşurinţã s-a ajuns la o serie de procese, toate pierdute de domnul Vlai, care nu s-a prezentat nici mãcar o datã la tribunal, fiind reprezentat doar de avocat. Cea de-a doua parte se gãseşte într-o situaţie şi mai grea. Familia Teddy şi Eleonora Orãdan au ajuns sã se simtã ca într-o pivniţã, lumina de la becuri fiind necesarã 24 de ore din 24. „Mama mea este bolnavã, are tumorã pe creier şi din cauzã cã nu mai avem luminã de la iluminator, nici nu mai ştie în ce casã trãieşte. Este foarte afectatã de acest lucru şi mai ales în condiţia ei de sãnãtate ar avea în continuare nevoie de lumina soarelui, aşa cum a fost şi înainte”, susţine Teddy Orãdan.

De asemenea, acesta mai spune cã în ceea ce s-a fãcut cu iluminatorul e o clarã încãlcare a legii. „La un moment dat, a pus pe o ramã de lemn un perete verde de sticlã ce nu era oricum bine prins. Pe lângã faptul cã obtura şi mai mult din luminã, în momentele când bãtea un pic mai tare vântul, vã daţi seama cã se auzeau nişte sunete insuportabile. Iar cea care a avut cel mai mult de suferit a fost mama mea, din cauza bolii. Noroc de vecinii cã l-au dat jos din propria voinţã”, a mai spus Teddy Orãdan. Astfel, cele douã familii au adus un expert ce a întocmit un raport privind construcţia nouã lipsitã de autorizaţie într-o clãdire de patrimoniu şi mai ales ce împiedicã intrarea luminii în camere. Pe baza celor sesizate, dar şi a declaraţiilor martorilor, locatarii casei de pe strada Cloşca au avut câştig de cauzã. Prin urmare, în urma tuturor proceselor, câştigate de vecini cu sentinţã definitivã şi irevocabilã, Adrian Vlai a fost somat sã demoleze construcţia suportând cheltuielile presupuse. Însã nu s-a întâmplat acest lucru.

Urmãtorul pas pe care cele douã familii vor sã-l urmeze e sã acţioneze din nou în instanţã, pentru a avea drept de demolare a construcţiei începute de Adrian Vlai, pe propria lor cheltuialã. Aceastã atitudine este una de disperare, pentru cã nu mai pot trãi fãrã luminã naturalã, iar domnul Vlai nu a demonstrat (pânã în momentul de faţã) nici o clipã cã ar încerca sã dãrâme construcţia. Prin urmare, chiar dacã acoperi şul a fost ridicat în partea dinspre imobilul în proprietatea lui Adrian Vlai, s-a încãlcat dreptul de proprietate al celor douã familii, prin ridicarea acelei construcţii ce a blocat lumina comunã celor douã imobile. Fiecare are dreptul la luminã naturalã, care sã pãtrundã în interiorul locuinţei, curtea interioarã de luminã asigurând acest lucru. Acum însã iluminatorul nu îşi mai face treaba, luând înfãţişarea unei veritabile catacombe.

Dreptul la replicã

Am dorit sã obţinem câteva declaraţii din partea domnului Adrian Vlai, însã nu am reuşit sã ne întâlnim decât cu menajera scãrii de bloc, care a susţinut cã nu l-a vãzut de mult pe Adrian Vlai. Culmea e cã la interfon, deşi nu am primit nici un rãspuns, uşa ne-a deschis-o menajera. Sã fi fost prin preajma apartamentului în care locuieşte acesta şi sã fi auzit soneria de la interfon? Oricare ar fi rãspunsul, ştim un singur lucru. În promisiunile pe care Adrian Vlai le susţinea în candidatura pentru postul de deputat, garanta pãstrarea clãdirilor din patrimoniu şi a monumentelor istorice. Şi faptele? UNDE-I LUMINA?... NU-I LUMINA! Oameni condamnaţi la un trai fãrã soare.

Sursa: Glasul Aradului