„Eu chiar dacă sunt patron, sunt de stânga”

Edeleni Coloman spune că s-a născut în curtea unei biserici: bunicul era preot reformat şi tatăl cantor, într-o comună din judeţul Satu-Mare. Bunicii săi erau dintr-o familie înstărită, bunicul din partea mamei, în perioada interbelică, a fost primar. Familia sa a fost deportată pentru câţiva ani şi de aici au început problemele. Bunicul a făcut un compromis şi a renunţat la preoţie, devenind director de şcoală într-o localitate vecină. Un frate al tatălui său a participat activ la Revoluţia din ‘56, din Ungaria, iar altul a fost deportat în Siberia. „Eram prieteni cu toţi copiii din sat”, îşi aminteşte Edeleni Coloman. Vremurile erau grele. Părinţii aveau cai, gospodărie frumoasă, iar tatăl său a intrat printre ultimii în CAP, în `62. Supărat că a pierdut tot ce a avut, a plecat la Satu-Mare la fabrică, iar Edeleni Coloman a rămas acasă cu mama şi trei surori. „Mi-a îngreunat viaţa: am rămas singurul bărbat din familie. De mic copil am învăţat ce-i munca”, îşi aminteşte Edeleni Coloman cu amărăciune acele vremuri. Dar, la şcoală era şeful clasei, pentru că învăţa foarte bine: „Copiii mă alegeau pe mine pentru că eram un tip care mă impuneam”. A plecat la Satu-Mare, la Liceul „Mihai Eminescu”, care era considerat cel mai bun din oraş şi a locuit împreună cu tatăl său. Dar, viaţa îi dă o nouă lovitură: tata se pensionează şi se întoarce acasă, iar el nu mai are unde locui şi nici bani pentru liceu. S-a înscris la Şcoala profesională de la Unio Satu-Mare, situată dincolo de gardul liceului şi a ajuns strungar, în paralel făcând şi seralul. „Nu mi-a plăcut, dar m-am impus şi acolo”, îşi aminteşte Edeleni Coloman. El a ales să fie strungar, deşi nu ştia prea bine ce înseamnă. „Nu-mi plăcea mirosul de fabrică, era un lucru care nu mi se potrivea. Îmi plăcea să citesc”,  spune Edeleni Coloman. Făcea sport, box, lupte, era un luptător. Dorea să se realizeze, să ajungă cineva. Aşa că a încercat să intre în structurile militare şi şi-a depus dosarul prima oară la miliţie, apoi la armată şi în final, la securitate. A fost respins de trei ori, aşa că, disperat, a cerut să plece în armată. A vrut să ajungă la marină, dar, tot pe motiv de dosar, a ajuns la munci, la Galaţi, la construirea Combinatului siderurgic. „A fost cea mai dură experienţă din viaţa mea. Unitatea militară avea 5 000 de soldaţi, cazaţi în barăci de placaj. Munceam câte 10 ore pe zi. Era un fel de lagăr, iar arma noastră era lopata”, îşi aminteşte Edeleni Coloman.  Spune că erau păziţi cu arme de soldaţi adevăraţi, ca să nu dezerteze cineva. Însă a reuşit să se descurce şi în aceste condiţii. Comandantul unităţii a vrut activitate artistică şi el a format o brigadă artistică, cu care a luat locul doi pe unitate. Aşa a ajuns vedetă şi a fost trimis la şcoala de sergenţi. La plecarea de la Galaţi a primit un CEC cu 3000 de lei, o sumă foarte mare pentru acele vremuri. A ajuns acasă, la Satu-Mare, după o lună de zile. A vizitat mai multe oraşe, a dormit la hotel, după perioada petrecută în baraca de placaj. Între timp, o soră s-a căsătorit cu un fost coleg de-al său, de la profesională. Cumnatul care era secretar de partid pe schimb, l-a luat sub „aripa sa protectoare” şi l-a convins să se înscrie în partid. Era în ‘76, când viaţa sa a luat o altă turnură. La o şedinţă cu primul secretar al judeţului, ia cuvântul şi critică condiţiile de muncă din fabrică. Văzându-l un tânăr curajos, acesta l-a trimis la şcoală, la Cluj să înveţe politică. Se reîntoarce la Satu-Mare şi după patru luni este trimis la Academie, la Bucureşti. Acolo, viaţa sa se înscrie pe alte coordonate: şi-a cunoscut soţia, trimisă la curs de la Arad. „Erau 100 de cursanţi şi ea era cea mai frumoasă. A fost dragoste la prima vedere”, îşi aminteşte Edeleni Coloman. În scurt timp se căsătoreşte la Bucureşti, fără să-şi anunţe părinţii. „M-am căsătorit în sectorul şapte, iar masa a fost la restaurantul Mioriţa”, povesteşte Coloman. A venit la Arad împreună cu soţia şi a ajuns secretar cu sportul la UTC. A fost un domeniu care i-a plăcut, atunci erau bani mulţi, putea organiza tabere pentru tineret. A absolvit Academia „Ştefan Gheorghiu”, secţia economică. A venit Revoluţia şi a urmat Facultatea de ştiinţe economice din Timişoara şi Facultatea de Drept a Universităţii Hyperion. În 1993 şi-a înfiinţat firma, devenind patron, iar în 1998, la insistenţele lui Avram Crăciun s-a înscris în PSD, partid cu care cunoaşte succesul. „Eu chiar dacă sunt patron, sunt de stânga”, zâmbeşte Edeleni Coloman şi spune că mulţi      l-au întrebat de ce nu este UDMR-ist, dar el îşi iubeşte mult familia şi nu a avut nici o atracţie către UDMR

Sursa: Glasul Aradului