Îndrăznesc să-ţi scriu această scrisoare deşi ştiu că n-ai mai fost de mult pe la noi, iar uneori când eram mic îi mai prindeam pe părinţii mei atunci când aşezau cadouri sub bradul de Crăciun. Am crezut că nu exişti, dar apoi am aflat că tu ai avut multă treabă şi i-ai rugat pe ei să ne aducă cadourile trimise de tine, Moş Crăciun.

 Să ştii că nu sunt supărat pentru că am văzut că eşti mai darnic cu cei care au mulţi bani şi mult mai sărac cu noi, oamenii, care trăim dintr-un salariu. Unii îmi spuneau că poate erai ,,cumpărat” de oamenii bogaţi şi de aceea desaga ta era mai plină cu de toate când mergeai la ei. Dar eu nu cred şi să ştii că eram foarte fericit atunci când îmi aduceai un mic cadou şi îl lăsai sub pomul de Crăciun. Ştiu că eşti un Moş cinstit! Deşi nu am avut curajul să-ţi scriu de mulţi ani, azi, m-am hotărât să-ţi trimit o scrisoare, în care să nu-ţi cer cadouri, ci doar nişte mici favoruri. În primul rând, mi-e tare dor de tine şi de nopţile magice când, copil fiind, dormeam iepureşte ca să te văd intrând pe hornul casei. Îmi amintesc că repetam la nesfârşit poezia pregătită pentru întâlnirea cu tine. Revăd părinţii care trăiau la intensitate maximă emoţia mea şi curiozitatea să aflu ce îmi va aduce Moşul… Dimineaţa eram foarte fericit chiar dacă nu-mi aduceai nimic, pentru că eu credeam şi uneori tata şi mama îmi spuneau că Moşul mai întârzie din cauză că sunt mulţi copii pe lumea asta. Şi atunci emoţia şi aşteptarea mai dura, câteva zile până când Moşul ajungea şi la mine. De obicei, după sărbători, mai rămâneau pe ici, pe colo, câteva portocale şi o cutiuţă cu ciocolată.

Era semnalul că Moşul nu m-a uitat! Azi nu vreau să te rog să-mi aduci nimic. Dar ştiu că tu vii aici, pe pământ, de undeva din cer şi îndrăznesc să-ţi spun că am şi eu acolo, sus, două suflete dragi. Suflete care aş vrea să fie la masa noastră în noaptea de Crăciun, să le întrebăm ce mai fac, dacă sunt bine şi să le mângâiem spunându-le că nu le-am uitat şi că ne este foarte dor de toţi cei care sunt departe. Atât de departe… Mă gândeam să te rog să vorbeşti cu îngerii ca să aibă grijă de ei, să-i ocrotească şi să le transmită că deşi eu sunt aici, îi iubesc la fel de mult ca pe vremea când eram cu toţii strânşi în jurul mesei. Şi să le spui, Moşule, că le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru mine. Uneori n-avem timp, uităm ori pur şi simplu ne jenăm să le mulţumim celor care au făcut totul pentru noi. Acesta ar fi un cadou nesperat, mai mult decât mi-aş fi dorit vreodată! De fapt trebuie să-ţi mulţumesc, Moşule, că visul mi s-a şi împlinit. Chiar atunci când îţi scriam scrisoarea s-a întâmplat minunea. Nici nu ştiam că poţi să fii alături de cei dragi. Chiar dacă sunt departe…

Sursa: Glasul Aradului