…cu barbă lungă! Stau şi mă uit seară de seară la tot felul de – Moşi Crăciuni – care, sub masca unor oameni politici de onoare, se perindă pe micul ecran şi ne spun exact ceea ce vrem noi să auzim. Despre tot numai de bine! Aproape că nici nu apuci să-ţi doreşti ceva, să se întâmple ceva bun în viaţa ta modestă, că apare cineva la televizor şi îţi spune că în cel mai scurt timp exact acel lucru se va întâmpla.

 Mâna lui Moş Crăciun, ai zice! Totul pare minunat. Dacă ar fi să contabilizez toate minunile care sunt pe cale să se întâmple în viaţa noastră de zi cu zi, îmi vine să arunc la gunoi braţul de facturi prăbuşit din cutia poştală, convins fiind că ele nu fac parte decât dintr-un vis urât. Nu pot fi reale… Vorbesc serios! Refuz să citesc aceste facturi pentru că realitatea prezentată la televizor de către oamenii politici este cu totul alta decât plicurile cu facturi care se înghesuie să-şi facă loc în vechea şi ruginita cutie cu scrisori. Păi da, de ce să-mi fac probleme când văd la televizor că trăiesc bine şi că pe zi ce trece voi trăi din ce în ce mai bine. Ce criză, ce şomaj, astea par a fi glume, sperietori de ciori pentru capitaliştii de peste hotare, la noi salariul creşte, iar coşul zilnic icneşte sub povara bunăstării greu de imaginat pentru cineva care îşi citeşte corespondenţa. Mă întreb când m-am buimăcit de cap în aşa hal încât să ajung să nu mai disting binele de rău. Hotărât lucru, îmi trebuie multă odihnă şi relaxare din moment ce mă enervează într-atât facturile venite pe adresa mea care la televizor par mărunţişuri, bani de ţigări. Ceva nu se leagă între ce văd pe sticlă şi ce am în mâini pe masa din bucătărie. Sumele din plicurile inscripţionate cu numele meu îmi par nişte nuieluşe cu care – Moşul Crăciun – mă biciuieşte zdravăn, nuieluşe care mă plesnesc usturător la fiecare deschidere de plic. O combinaţie reuşită de Rudotel cu talk-show-uri m-ar putea vindeca, probabil, de curiozitatea asta bolnăvicioasă de a deschide fiecare plic cu facturi. Hm! Mai bine refuz să mă mai apropii de cutia cu scrisori. Ce treabă am eu cu acea bucată de tablă răsucită care nu face altceva decât să-mi aducă veşti proaste. Mereu veşti proaste… Şi ca să nu mă tenteze o mut de la poartă în cuşca câinelui şi înghit cheiţa lacătului de la poştă…

Sursa: Glasul Aradului