Fiecare sărbătoare este un prilej de bucurie pentru orice român. De pe masa sa îmbelşugată nu a lipsit niciodată o sticlă de „bucurie“ care să-i mai înece amarul. Din păcate însă, de cele mai multe ori tocmai aceste sticle ne transformă viaţa în amărăciune. În noaptea de Crăciun, Unitatea Primire Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean Arad a fost supraaglomerată de cazurile de alcoolemie

Tristeţea cea mare a reprezentat-o faptul că în cele mai multe din cazuri, pacienţii au fost copii de până în 16 ani. Nu mai vorbim de faptul că Revelionul abia de acum urmează, iar recordul de come alcoolice se înregistrează în această perioadă. Ceea ce nu ştiu aceşti copii este faptul că alcoolismul este cea de a treia cauză de deces din lume, după maladiile cardiovasculare şi cancer.
Alcoolul nu este aşa cum s-a afirmat uneori, o maladie contemporană. Plăcerea pentru alte băuturi fermentate datează din cele mai vechi timpuri. Principalul element toxic al băuturilor alcoolice este conţinutul lor de alcool etilic şi gradul de diluare al acestuia. Alcoolul etilic este numitorul comun al tuturor băuturilor alcoolizate, indiferent că sunt fermentate sau distilate.

Vinul mincinos
Vinul nu este întotdeauna nevătămător. Doza care nu trebuie depăşită la masă a fost stabilită, destul de empiric, la jumătate de litru pe zi pentru sedentari şi la un litru pentru muncitorii care prestează munci fizice. Vinurile numite „de masă“ au între 7 si 140 de grade. Vinurile licoroase şi aperitivele pe bază de vin au de la 15 la 25 de grade. Un litru de vin obişnuit de 10 grade conţine deci 100 ml de alcool pur. Berea slabă are 2 grade alcool; berea tare are de la 5 la 9 grade. Băuturile din mere şi din pere au, de obicei, între 2 şi 6 grade, dar unele mai dulci ajung până la 10 grade. Aperitivele au un conţinut mare de alcool: 27-40 grade pentru bitter şi băuturi amare, 43-45 grade pentru lichioruri de anason, absint şi whiskey. Cocktailurile sunt amestecuri cu număr variabil de grade, cu acţiune deosebit de violentă. Rachiurile şi lichiorurile, produse prin distilare, clandestine sau cu licenţă, au toate un conţinut mare de alcool (de la 35 la 75 de grade).

Slăbiciunea şi decăderea
Dr. Alis Chivu, psiholog clinician, ne învaţă că „pericolul este mai puţin grav pentru băutorul de ocazie, care se poate îmbăta uneori, decât pentru băutorul din obişnuinţă, care nu este văzut niciodată beat, dar care îşi pregăteşte pe tăcute slăbiciunile şi decăderea. Studiile psihologice intreprinse asupra personalităţii alcoolicilor au dus la concluzia că aceştia au slăbiciuni morale, sunt aproape lipsiţi de caracter, deseori dezechilibraţi, inadaptabili sociali, prezintă tulburări ale sexualităţii şi, de foarte multe ori, stare astenică. Oamenii nu sunt toţi egali în faţa alcoolului, iar toleranţa individuală poate varia în proporţii importante“.

Politica mondială a alcoolului
În dipsomanie este vorba de subiecţi obsedaţi, cuprinşi în unele perioade de nevoia irezistibilă de a bea doze foarte mari de alcool, conştienţi şi uneori ruşinaţi de infirmitatea lor după ce criza a trecut. „În unele situaţii, un individ devine alcoolic mai mult din cauza anturajului decât a predispoziţiei. Circumstanţele legate de mediu, profesie sau meserie, imitare, orgoliu, uneori o anumită fanfaronadă, joacă un rol preponderent în crearea unor obişnuinţe toxice. Această contaminare colectivă este mult exploatată de puterea politică şi economică a magnaţilor alcoolului, a viticultorilor şi a distribuitorilor de băuturi, care nu numai că blochează sau determină renunţarea la măsurile legislative de limitare, ci şi crează în ţară, prin sloganuri publicitare, un climat psihologic foarte favorabil intoxicării maselor. Teoria alcoolului-aliment, mistica vinului care dă sănătate şi forţă, obiceiul aperitivelor şi al cocktailurilor la recepţii, chiar şi la cele oficiale etc“, ne relatează psihologul clinician.

Nociv pentru tubul digestiv, ficat şi sistemul nervos
Alcoolul îngerat trece rapid în sânge, unde este depistat după o jumătate de oră, atingând cota maximă la o oră şi scăzând foarte lent în 24 de ore. Partea care nu va fi descompusă prin arderile interne îşi va îndrepta acţiunea nocivă asupra întregului organism, şi în special asupra tubului digestiv, ficatului, sistemului nervos. Toate daunele provocate tubului digestiv şi anexelor sale accentuează lipsa de vitamine de tip B1 şi PP şi tulburările de metabolism. Mecanismul intim de acţiune asupra celulei nervoase este elucidat incomplet.

Lupta trupului devine inutilă
„Trecerea la cronicitate se face în mai multe etape. În primul rând, printr-o încercare de apărare a organismului, prin exaltarea funcţiilor antitoxice ale ficatului, dovedite de hiperadrenalinemie, hiperglicemie, stare de acidoză, dezechilibru neuro-vegetativ. Apoi, hiposensibilitatea celulară le permite neuronilor o ridicare a pragurilor de toleranţă, ceea ce provoacă un apel din ce în ce mai mare la alcool pentru refacerea echilibrului funcţional, de unde obişnuinţa şi starea de trebuinţă. Odată cu dezobişnuirea bruscă şi inopinată, va apărea aşa-numita reacţie de dezobişnuire, comandată de o mare dezordine a centrilor neurovegetativi diencefalici, putând ajunge până la un tablou clinic de delirium tremens“, ne explică dr. Alis Chivu. După o anumită perioadă de tulburări pur funcţionale, vor apărea leziuni reacţionale ale ţesutului nervos, ale ficatului şi ale altor organe: ciroza, encefalopatii numite carenţiale, sindromul lui Korsakoff, paralizie, epilepsie, demenţă, comă hepatică. Toate aceste accidente sunt de domeniul patologiei.

Afectează grav inteligenţa
Alcoolul provoacă o exaltare trecătoare a cursului ideilor şi a imaginaţiei în detrimentul puterii de concentrare şi reflexiei. S-a făcut mare caz la un moment dat de valoarea alimentară a alcoolului. Este cert că o porţie mică de alcool îngerată poate fi descompusă prin ardere în organism. Unii au fixat-o la 32 gr pe zi pentru un om de 65 de kg care munceşte în aer liber. Un gram de alcool poate furniza şapte calorii. Dar, dincolo de pragul de toleranţă, alcoolul nu mai este ars şi îşi reia toate efectele nocive. „Această teorie a alcoolului-aliment, exploatată în mod cinic de susţinătorii alcoolului, trebuie deci redusă la justa ei valoare. Există o perioadă de toleranţă aparentă, numită alcoolism latent şi, de asemenea, o perioadă de îmbibare, care poate dura un anumit număr de ani, în decursul căreia subiectul, care nu este văzut niciodată beat, păstrează o anumită aparenţă, o anumită activitate profesională, dar care pregăteşte, o întreagă serie de insuficienţe şi de deficienţe organice sau funcţionale. Unele tulburări de nutriţie, variabile în funcţie de subiect, se instalează în mod disimulat, fie în sensul unui surplus de greutate, fie în sensul contrar, al unei pierderi mari de greutate. În acest moment poate începe depistarea clasicelor stigmate ale alcoolismului cronic: tremurături, disartrii, diverse algii, crampe în pulpele picioarelor, coşmaruri nocturne, tulburări digestive, anorexie şi secreţii abundente de spută. Uneori subiectul prezintă deja o anumită încetineală, vascefalee, tendinţa anormală spre oboseală. El se plânge de impotenţă sexuală şi dezvoltă teme hipohondrice“, ne spune psihologul clinician.

Semnele degradării umane
După un anumit timp, subiectul începe să prezinte semne de degradare morală şi intelectuală. Dispare toată energia şi chiar amorul propriu. El devine indiferent faţă de viciu şi surâde prosteşte când îi este denunţat. El bea „ca toată lumea”, afirmă ca scuză. Degradarea psihică se face simţită mai ales în sfera morală şi afectivă. Tulburările de dispoziţie şi de caracter nu întârzie să apară: explozii subite de mânie şi de gelozie, discuţii banale virând repede spre tragic, scene de violenţă nejustificate, maltratări ale copiilor, abandon cinic al familiei. „Munca devine neregulată, iar instabilitatea locurilor de muncă trădează randamentul profesional prost. Conform celor susţinute de unii psihologi, în funcţie de gradul de avansare în dependenţa alcoolică, se pot deosebi alcoolizanţii, alcoolizaţii şi alcoolicii“, spune psihologul Alis Chivu.

Sursa: Glasul Aradului