„Noi venim la colindat când boierii nu-s acasă…” Sunt colindători care îţi intră în casă atunci când tu petreci cine ştie prin ce local şi în loc de o urare răsplătită cu mărunţiş şi o felie de cozonac, te trezeşti cu casa goală.

Alţii cad victime urătorilor chiar în prezenţa lor şi asta se întâmplă destul de des mai ales în mediul urban acolo unde urătorii şi cei colindaţi nu se cunosc între ei. O fracţiune de secundă le ajunge colindătorilor să „scaneze” ce este de valoare în preajma lor şi să facă în aşa fel încât să nu iasă din casa omului cu mâna goală. Şi acest gen de urat face parte din magia sărbătorilor de Crăciun. Cei mai mulţi colindători sunt cu bune intenţii, însă printre ei se strecoară şi câţiva care nu au drept scop decât să vadă ce are personajul colindat prin gospodă-rie. Unii nici nu acţionează imediat ci reţin casa după care revin la „urat” când nu este nimeni acasă. S-au văzut destule cazuri când după colindă cei uraţi sunt chestionaţi, aparent fără interes, despre modul cum urmează să-şi petreacă noaptea dintre ani ori zilele care urmează. Iar dacă şi interiorul casei corespunde pe deplin cerinţelor „colindătorilor” din miez de noapte, atunci aveţi mari şanse să fiţi căutaţi în… lipsă. Iar acea urare s-ar putea să vă coste mult mai mult decât v-aţi imaginat vreodată că ar putea costa o… colindă! Cunosc personaje care s-au bucurat atât de mult de venirea colindătorilor la poartă că au uitat bunele maniere şi i-au chemat pe urători în sufrageria casei unde au petrecut cu voioşie şi pahare pline până dimineaţă. La primele ore ale dimineţii, când aburii lui Bachus începeau să se risipească, cei colindaţi au realizat că în timp ce goleau pahare cu urătorii alţii, tot din „garnitura” de colindători subtilizau bijuterii ori electronice pe care le strecurau pe sub nasul proprietarului în stradă, la maşina care aştep- ta prada. Şi e aşa ciudat să chemi apoi Poliţia şi să le spui că ai băut şi petrecut toată noaptea cu cei care te-au jefuit. Pari cel puţin ridicol… Şi n-au fost puţine astfel de cazuri, ba mai mult, ştiu câţiva petrecăreţi care au plecat de la casa colindată şi cu automobilul celui care le-a deschis uşa aşteptând să fie urat cu speranţa că îi va merge mai bine în anul care vine. Ori când intri în noul an cu o astfel de „aventură” mă întreb la ce te-ai putea aştepta de la 2009…

Sursa: Glasul Aradului