Din ultima zi a anului 2008 până acum, la Spitalul Matern din Arad, s-au înregistrat şapte copii abandonaţi, media fiind de un copilaş lăsat de izbelişte pe zi. Cifrele sunt îngrijorătoare, iar medicii spun că lipsa de educaţie pare să fie principala cauză. Mamele nu se protejează, chiar dacă au la îndemână foarte multe metode, gratuite chiar, ajung la Maternitate unde nasc, după care dispar din spital fără a se uita măcar în urmă. Astfel, micuţii rămân în grija cadrelor medicale, cărora nu le rămâne decât să anunţe Protecţia Copilului.

Deşi ultimii ani înregistrau o uşoară scădere a numărului de abandonuri, în anul 2008 numărul acestora a reînceput să crească. Majoritatea femeilor care decid să îşi părăsească bebeluşii nu sunt din rândul minorelor, aşa cum se credea, ci au peste 20 de ani. Lipsa de educaţie şi a posibilităţilor materiale, dezrădăcinarea ideii de familie, dar şi absenţa sensibilităţii, sunt principalele motive ale abandonurilor.

Atitudinea repulsivă a semenilor faţă de mamele care îşi cresc copiii singure, reprezintă un alt factor esenţial în favoarea abandonului, aflat în creştere. Multe femei preferă să rămână cu reputaţia nepătată în faţa oamenilor decât să îşi crească copiii. Pedeapsa morală a abandonului ar trebui însă să apese şi pe conştiinţa celor care au astfel de prejudecăţi. Cele mai multe cazuri de abandon vin din partea femeilor care provin din zona rurală. Livia Tulcan, asistent social din cadrul Spitalului Matern, ne spune: „Conceptul de familie se pierde tot mai mult. Din păcate, satul românesc, pe care îl ştiam odinioară ca fiind un generator de conştiinţă morală, a decăzut foarte mult. Consumul de alcool stă la baza celor mai multe naşteri nedorite. Lipsa de educaţie sexuală este de asemenea un alt element important“. Există foarte multe cazuri în care aceeaşi femeie a abandonat mai mulţi copii. Ele susţin că nu au posibilitatea de întreţinere. Cu toate acestea, refuză cu desăvârşire orice măsură de contracepţie (care îi este oferită gratuit din partea spitalului), preferând în schimb să îşi abandoneze copilul.

Copiii cu handicap au mai puţine şanse
Fiscut, Sântana, Şimand, dar şi Arad sunt principalele zone din care provin femeile care îşi abandonează copiii. Majoritatea dintre ele aparţin etniei rome. De asemenea, cu precădere, copiii care se nasc cu handicap sunt părăsiţi la naştere de către părinţii romi. Din păcate, legea nu poate face nimic în obligarea părinţilor de a-şi creşte copiii. „Rolul nostru este acela de a o convinge pe mama care îşi exprimă dorinţa de abandon, să renunţe la această idee. Este foarte important contactul cu nou-născutul. Tocmai de aceea insist foarte mult ca mama să îşi vadă măcar copilul. Atunci când îl ia în braţe, dar mai ales când îl duce la sânul ei, între cei doi se crează o legătură care cu greu poate fi explicată în cuvinte. Femeia devine în acel moment mamă. Au fost foarte multe cazuri în care după ce şi-au luat copilul în braţe, mama a renunţat la gândurile de abandon. Sunt însă altele care nu acceptă sub nici o formă să îl vadă. Tocmai de teama de a nu se răzgândi“, ne informează Livia Tulcan.
În anul 2008 au existat 58 de femei care şi-au manifestat intenţia de abandon, însă 30 au renunţat la idee. În anul 2007, 42 de mame şi-au manifestat intenţia, în final 26 de copii fiind abandonaţi. În anul 2006 au fost abandonaţi 44 de copii din 101 sesizări.

Suflete nevinovate
Copiii care sunt abandonaţi ajung în centrele de plasament şi în Centrul maternal, de unde se încearcă găsirea unei familii adoptive. Din păcate însă, aceste familii nu acceptă copiii cu dizabilităţi ori de etnie romă. „Aceşti copii rămân pe dinafară. Pe ei nu îi vrea nimeni. Este trist, deoarece într-un mediu normal copiii se pot dezvolta la fel de bine ca oricare alţii. Ei nu au sărmanii nici o vină“, ne spune Aurora Lupaş, din cadrul secţiei Adopţie a Direcţiei de Protecţie a Copilului Arad.

Sursa: Glasul Aradului