Războiul dintre Israel şi teroriştii Hamas din Fâşia Gaza implică şi foarte mulţi români. În zona de sud a Israelului, care se află în plin conflict, trăiesc foarte mulţi români, un număr semnificativ fiind reprezentat de arădenii plecaţi la muncă acolo. A.G. este un medic arădean care are deschisă o clinică

„În anul 2006 am organizat o întâlnire acolo cu toţi arădenii plecaţi din ţară. Numărul lor era extrem de mare. Aproape zilnic vorbesc cu câţiva dintre ei la telefon. Le este foarte greu. Rachetele trupelor Hamas provoacă foarte multe daune şi victime. Panica este infernală“, ne explică situaţia medicul arădean aflat în Israel. Acesta citeşte în fiecare zi presa din România, cât şi cea din Arad. De asemenea, menţine o relaţie foarte strânsă cu cei de acasă.

A.G. este foarte indignat de poziţia presei din România, de modul în care prezintă situaţia din zonă. „Se tot vorbeşte despre crimele pe care le face armata israeliană în rândul palestinienilor. Se prezintă copii loviţi de rachete şi multe altele. Situaţia nu este însă deloc aşa. Israelul are o armată foarte bine dotată, care loveşte exact în punctele pe care şi le propune. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Hamas. Ei aruncă rachetele în sus şi aşteaptă să vadă unde cad. Nu contează dacă fac victime printre civili sau copii. De multe ori s-a întâmplat ca rachetele să cadă chiar peste ei“, spune A.G.

În anul 2005, când situaţia conflictuală se afla în nordul Israelului, la graniţa cu Libanul, presa internaţională vorbea despre rachetele israelienilor. „Eu mă aflam cu familia chiar în mijlocul războiului. Toată lumea vedea rachetele Israelului, însă nimeni nu simţea cele peste 60 de rachete care cădeau zilnic peste oraşul nostru. Erau trimise la nimereală, peste civili, copii sau locuinţe. Mi-am trimis soţia, fiica şi nepoţii în ţară. Eu am rămas aici, deoarece trebuia să rămână cineva să întreţină familia“, îşi aminteşte medicul arădean.

Încotro să meargă?

Arădenii care locuiesc în Ashkelon şi Beersheba sunt plecaţi de foarte mult timp la muncă. Românii se descurcă foarte bine aici. Muncesc foarte mult şi sunt un exemplu pentru cei din jur. Ei preferă să îndure războiul decât să se întoarcă acasă. „Unde să se întoarcă? Şi-au luat cu ei toată familia şi şi-au făcut un rost aici, în Israel. Aici îşi câştigă pâinea“, ne explică A.G. Totuşi, situaţia celor plecaţi a început să fie tot mai dramatică, în condiţiile războiului. Şcolile sunt închise, iar nimeni nu îndrăzneşte să meargă la muncă. Într-o zi, una dintre rachetele trupelor Hamas a lovit într-o clădire a şcolii, la care învăţau foarte mulţi copii români. Norocul lor a fost că şcoala era închisă, neexistând victime în rândul copiilor.

Războiul veşnic

În 2005, armata israleană şi-a retras trupele din Gaza, dar a rămas la graniţa ei şi a fost impusă o blocadă completă la toate punctele de frontieră, începându-se un nou tip de război. Pe 27 decembrie 2008, ca răspuns la atacurile cu rachete asupra Israelului, fâşia a fost atacată de forţele militare ale Israelului cu scopul de a elimina militanţii terorişti ai Hamas, fiind ucişi 501 palestinieni şi răniţi peste 2.300. Au fost distruse peste 60 de clădiri, opt moschei, o universitate şi numeroase clădiri aparţinând autorităţilor Hamas din Gaza..

Sursa: Glasul Aradului