S-ar părea că noi, românii, am intrat în criză înaintea celorlalte ţări.
Criza noastră este una morală, deja acutizată, creând starea de impas ca şi percepţie. S-a ajuns chiar la detaliu – care pe care – cu frecvenţă cotidiană. Aspra trezire la realitate apare întotdeauna ca urmare a unui şoc.
Generaţiile trecute au avut, fiecare, şocul lor: războiul, stalinismul, ceauşismul, revoluţia. Ultima generaţie, neavând parte de şoc, nu cunoaşte însemnătatea atitudinii solidare de relaţionare benefică interumană.
În permanenţă doreşte să demonstreze ceva; ceva care să-l facă remarcat, ceva care să-l scoată din anonimat, fără importanţă că acel ceva este, de multe ori, antisocial sau infracţional.
În această situaţie suntem acum, în pragul crizei economice europene.
L-aş cita pe Grigore Moisil: „Totul este paradox şi echilibru”; prin urmare, paradoxal, criza economică va duce la o atenuare a crizei morale, ajungându-se, astfel, la echilibru.
În situaţie de criză apar elitele autentice care, prin comportament şi atitudine, sunt exemple benefice de urmat.
Ca atare, avem o speranţă: criza economică, ca antidot la boală (criza morală), deoarece se ştie că suferinţa creează biruinţă.

Sursa: Observator.info