Piaţa Obor este locul unde săptămânal arădenii cu o situaţie financiară modestă sau normală se înghesuie să-şi achiziţioneze haine, încălţăminte sau cele necesare pentru casă, la preţuri derizorii. În fiecare duminică oamenii vin aici încă de la primele ore ale dimineţii, studiază piaţa, cumpără la mâna a doua. Două probleme care durează de ceva vreme în piaţă, şi care îi afectează atât pe vânzători, cât şi pe cumpărători, sunt drumul neasfaltat şi numărul de mese care este mult prea mic, în comparaţie cu micii comercianţi care îşi expun marfa – din pricina aceasta – mai mult pe jos. De fiecare dată când vremea este urâtă, piaţa devine o mare de noroi şi de bălţi printre care cumpărătorii trebuie să facă slalom.  Când se modernizează piaţa încă nu se ştie, însă un lucru este cert: imaginea actuală a Oborului este dezolantă şi în acelaşi timp ruşinoasă pentru acest oraş.   
Sandu Maxim: “Condiţiile care ni se oferă în piaţă sunt absolut mizere. Am venit cu masa de-acasă pentru a nu-mi întinde marfa pe jos, pe saci de nailon sau pe ciolofane. Pentru că nu mi-o mai cumpără nimeni plină de noroi. Aşa se întâmplă tot timpul când vremea e mai urâtă. Plătim taxe de intrare şi pentru spaţiul pe care-l ocupăm, însă spaţiul care ni se oferă cam lasă de dorit. Având în vedere numărul destul de mare de comercianţi care vin duminică de duminică în Obor, e evident că şi numărul taxelor e la fel de mare. Numai cu banii care se strâng din taxele pe care ni le percep nouă ar putea să renoveze puţin piaţa asta sau măcar să asfalteze pe jos. E groaznic ce se întâmplă aici. Suntem foarte revoltaţi!”
Tibi Teucean: „Am fost şi în piaţa din Timişoara şi nu se compară cu ţigănia asta de la noi. Într-adevăr şi taxele sunt puţin mai mari, dar merită să dai banii. Piaţa e pietruită, sunt mese pentru toţi vânzătorii, nu ca la noi. În ceea ce priveşte taxa, comparativ cu vânzările este foarte mare. Criza financiară a afectat până şi piaţa de second-hand-uri. Clienţii noştri fac parte din categoria oamenilor modeşti, iar o mare parte din ei au fost trimişi în şomaj, disponibilizările se ţin lanţ, iar oamenii nu mai au bani nici măcar pentru haine vechi. Se simte criza economică. Nu mai avem aşa multe vânzări şi nu ne alegem decât cu taxele pe care trebuie să le plătim şi cu frigul pe care trebuie să-l îndurăm”. 
Ştefan: „ E foarte mare mizerie, dar trebuie să suportăm condiţiile, pentru că nu avem altă soluţie. Situaţia financiară precară ne împinge de la spate să venim aici duminica, atunci când toţi oamenii se odihnesc, să vindem ce nu ne mai este de folos. Taxa e mare în comparaţie cu ce ni se oferă aici. Am plătit  5 lei, pentru că am intrat cu maşina, dar masa mi-am adus-o de-acasă. Era necesar să-mi aduc masă pentru că de obicei pe astfel de vreme nu te poţi aventura să-ţi întinzi marfa pe jos”. Maria: „Suntem nevoiţi să ne întindem marfa în noroi, pentru că după cum se vede, atunci când plouă nu poţi să găseşti o porţiune curată. Am plătit 2 lei, dar nu asta e problema, ci condiţiile mizerabile de care beneficiem aici în piaţă. Nici nu ne putem desfăşura în condiţii normale şi în plus şi clienţii care vin trebuie să ocolească noroaiele şi bălţile ca să ajungă să cumpere ceva. O măsură ar fi asfaltarea sau pietruirea pieţei, pentru a nu mai fi atât de dezolantă imaginea, atunci când intri aici. Nu aş mai veni aici dacă nu aş fi nevoită. Am ajuns să ne vindem până şi lucrurile din casă. Am haine vechi de-ale copiilor de când erau mici. Acum nu mai are cine să le poarte şi le vând la preţ de nimic, dar puţin câte puţin se adună şi ne mai descurcăm şi noi cum putem”.
Camelia: „ Taxa nu ar fi atât de mare, dar nu avem condiţii. Nici noi şi nici oamenii care vin să cumpere, pentru că ies de-aici plini de noroi. Nu cred că e normal să se întâmple aşa într-o ţară care face parte din Uniunea Europeană. Ştiu să ne ceară bani, dar în schimb nu prea ne oferă mare lucru. E o mizerie de nedescris, nici într-o cocină nu e aşa dezastru. Să le fie ruşine celor responsabili cu curăţenia şi cu ordinea din pieţe!”

Sursa: Observator.info