Acesta este sentimentul suporterilor echipei UTA după ce Primăria le-a refuzat dreptul de a-şi manifesta afecţiunea şi simpatia faţă de clubul favorit

O groază de motive au avut grijă membrii comisiei de avizare, reunită la nivelul Primăriei, să identifice pentru a respinge autorizarea mitingului de susţinere al UTA-ei, solicitat de suporterii Bătrânei Doamne pentru sâmbătă, 14 februarie. După cum au pus problema în cadrul celor două întâlniri cu reprezentanţii suporterilor utişti, era limpede că reprezentanţii instituţiilor implicate în avizarea mitingului nu vor autoriza acţiunea în forma solicitată. Au propus mai multe variante, încercând să demonstreze că nu se opun acţiunii, dar nici una nu viza Palatul Administrativ, unde fanii şi-ar fi dorit să se oprească şi să-şi manifeste simpatia şi susţinerea faţă de UTA. Variantele oficialităţilor n-au fost acceptate de suporteri, pentru că impactul mitingului ar fi fost mult diminuat, iar faptul că utiştilor nu li s-a permis să manifeste în faţa Primăriei nu poate fi tradus decât printr-un refuz al autorităţilor de-a da ochii cu suporterii. Evident, dacă destinaţia finală a mitingului ar fi fost platoul din faţa Primăriei, reprezentanţii Primăriei, ai Consiliului Judeţean ar fi trebuit, logic, să primească o delegaţie a suporterilor, cărora să le spună... ce? Că au contribuit la distrugerea unui simbol? Că le pare rău, dar că nu mai sunt soluţii? Că ani de zile au susţinut că nu există soluţii legale pentru a sprijini UTA şi brusc le-au găsit, pentru a arunca praf în ochii fraierilor? Că se străduiesc din răsputeri să injecteze opiniei publice ideea că finanţatorii UTA-ei au fost goniţi de presă şi suporteri şi nu de indiferenţa lor? Că vor resuscita UTA printr-o fuziune ruşinoasă, deoarece, nu-i aşa, trăim într-o lume pragmatică? Este evident, aşadar, de ce s-au invocat toate motivele posibile pentru ca mitingul să se desfăşoare în orice al loc, numai în faţa Primăriei, nu.

Deşi în actul oficial care a fost semnat şi de primarul Falcă, pus la dispoziţia Suporter Club UTA, se precizează că există disponibilitate în a aproba o acţiune de acest gen în alte locuri, motivele invocate pentru respinegerea ei demonstrează că s-a căutat nod în papură cu orice preţ. Primul motiv: Suporter Club UTA n-a respectat legea, neprecizând în cerere căile de afluire şi defluire. Dacă într-adevăr ar fi existat disponibilitate, aşa cum susţin oficialităţile, reprezentanţii suporterilor ar fi fost informaţi că n-au făcut acea precizare şi îndrumaţi să completeze cererea. Al doilea motiv a fost legat de lucrările edilitar-gospodăreşti aflate în derulare şi de faptul că Bulevardul Revoluţiei, pe care se află Palatul Administrativ, este inclus în proiectul BERD, astfel că primarul poate interzice, la recomandarea comisiei de avizare, manifestări publice, ceea ce s-a şi întâmplat. Urmează pe listă celebra dispoziţie a primarului (nr. 2475 din 12 mai 2008) privind stabilirea locurilor de interzicere a organizării şi desfăşurării adunărilor publice în municipiul Arad. Discutăm despre o decizie venită înaintea campaniei electorale de dinaintea alegerilor locale de anul trecut, contestată cu vehemenţă atât de Prefectură, cât şi de reprezentanţii partidelor din opoziţie, deoarece practic bloca posibilitatea unor manifestări publice în locuri cu impact. Decizia interzice manifestaţii publice în diverse locuri, bulevarde, spaţii verzi, Palatul Administrativ, la o distanţă mai mică de 10 metri de intrările în instituţiile publice, la o distanţă mai mică de 200 de metri de unităţi de învăţământ etc. Este o hotărâre absurdă, mai ales că se adresează oamenilor rând. În schimb, partidul aflat la putere şi-a putut manifesta în voie, public, bucuria după câştigarea alegerilor locale, noaptea, chiar pe platoul din faţa Palatului Administrativ, sub protecţia forţelor de ordine. De asemenea, celebrele manifestaţii anti-Guvernul liberal al României, din toamna anului trecut, din nou au beneficiat, fără probleme de autorizări.

Refuzul mitingului solicitat de utişti este cusut cu aţă albă, dincolo de blindajul legal şi nimeni şi nimic nu-i poate convinge pe utişti că acţiunea lor se putea desfăşura dacă autorităţile locale ar fi dorit acest lucru, într-un oraş în care, periculos, se întâmplă doar ce vor oficialităţile locale.

Sursa: Observator.info