Traian Stuparu are 70 de ani, este arădean şi a avut o viaţă dedicată boxului, pe care l-a practicat încă de la vârsta de 10 ani cu antrenorul Remus Mohan, care l-a pregătit şi format şi care i-a remarcat încă de la început talentul sportiv, dar şi trăsăturile speciale de caracter: ambiţia, seriozitatea şi dorinţa de afirmare. 

„La început am jucat fotbal. În 1950 m-am înscris la UTA. Mi-a plăcut foarte mult acest sport şi am fost un talent deosebit. Într-o zi, ţin minte că era o sărbătoare şi ne-a dus la pădurea Ceala, unde am jucat box indian pentru prima dată, la vârsta de 10 ani. Acolo i-am bătut pe toţi şi am reuşit să mă menţin pe poziţie, până la sfârşitul meciului, iar la sfârşit toată lumea m-a felicitat. Atunci am primit oferta de-a boxa şi am încercat, mi-a plăcut şi am continuat, iar rezultatele nu au întârziat să apară!”, îşi aminteşte Traian Stuparu, fost sportiv de performanţă.
În 1956 şi 1957 a câştigat titlul de campion naţional la juniori, la categoria mijlocie-mică: 71 kg. „A fost primul premiu pe care    l-am câştigat, dar am răzbit! Ţin minte că atunci era greu să ieşi campion regional, nu mai zic naţional. Au concurat  Aradul, Reşiţa, Timişoara, Lugojul, Caransebeşul, Oţelul Roşu şi câte două săptămâni durau confruntările”, spune Traian.
Cu an mai târziu a devenit senior, boxând la categoria superioară de 75 kg-mijlocie-mare, când a câştigat şi titlul de campion naţional.
Mai târziu a fost preluat de antrenorul Nicolae Ştefu, iar în 1959 a obţinul încă o dată titlul de campion naţional la box.
Cooptat în lotul naţional, ca şi campion naţional, în anii următori, a continuat să participe la turnee în ţară şi în străinătate: în Ungaria, Germania, Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia şi Italia.
În ring a întâlnit boxeri celebri ca Valasek Voicek, la Cracovia, cu care a terminat meciul la egalitate, considerat a fi un mare succes, italianul Nino Benvenuti, campion mondial şi olimpic, pe care l-a învins în meciul de la Cluj şi olimpicul român Nicolae Lincă.
Sportivul arădean Traian Stuparu are un palmares deosebit: 452 de meciuri în întreaga carieră, din-       tre care 431 câştigate. Chiar şi meciurile pierdute au fost duse de el până la capăt, până la ultimul gong şi nu a pierdut niciun meci înainte de limită.
Când a simţit că e momentul să se retragă, Traian a devenit antrenor de box la Strungul Arad, apoi la Şcoala Sportivă Gloria Arad. „ Ca antrenor am avut rezultate foarte bune: copiii pe care i-am antrenat au fost campioni, am scos o campioană naţională şi campioni individuali la juniori”, spune Traian.
A primit oferte pentru a boxa, dar şi pentru a antrena, la cluburi din alte oraşe, dar a refuzat pentru că a fost foarte ataşat de familie: de soţie şi de cei patru copii ai săi, pe care i-a îndrumat spre practicarea sportului. „Copiii mei sunt nişte talente deosebite. Băiatul a început cu fotbalul, apoi în 1982 a trecut la kaiac-canoe la UTA, în 1984 a ieşit campion, iar doi ani mai târziu s-a transferat la Steaua. Surorile lui l-au urmat şi au fost cooptate în echipa naţională şi au avut apariţii şi în revista „Sportul”. În 2 aprilie fac 70 de ani, iar bucuria mea cea mai mare este familia şi faptul că până şi nepoţii mă urmează. Am un nepot care joacă fotbal şi este căpitan de echipă la Şcoala Sportivă şi cu siguranţă va fi un adevărat talent pe viitor! Am o familie de sportivi: mai am un nepot care a jucat la UTA, Dănuţ Stuparu şi chiar Panin de la CFR Cluj, care este verişor primar cu nepotul meu!”
De-a lungul carierei sale, arădeanul a concurat la toate categoriile de greutate pentru boxeri. Doar doi dintre boxerii români s-au bucurat de această performanţă, Traian Stuparu (UTA Arad) şi Dumitru Ciubotaru (Clubul Sportiv Galaţi şi apoi, Clubul Dinamo).
În mărturisirile sale, Traian Stuparu afirmă că cea mai mare bucurie pe care a trăit-o în viaţa de boxer a fost să asculte imnul României intonat la competiţiile internaţionale, atunci când urca pe podium, considerând aceste momente ca fiind cea mai importantă recompensă pentru disciplina, munca şi seriozitatea pe care le-a investit în box.
Pentru bogatul palmares sportiv al arădeanului şi pentru că a excelat în box, câştigând în nenumărate rânduri titlul de campion naţional, precum şi numeroase victorii în turneele naţionale şi internaţionale, în 2007 de „Zilele Aradului” i s-a acordat şi „Titlul de excelenţă”, în semn de recunoaştere şi preţuire a contribuţiei la promovarea imaginii oraşului Arad.

Sursa: Observator.info