Drept urmare a unui articol apărut în ziarul "Observator" despre un cadru didactic de la Şcoala Generală nr. 22, publicăm un drept la replică din partea acestuia, Bistran T. Lenuţa-Rodica.
„Preocupată până acum, doar de cunoaşterea copiilor şi a familiilor lor, pentru a găsi metodele care să asigure eficienţa predării la clasă, uite că mi-a venit şi mie rândul să mă prezint în faţa foştilor mei elevi, în general, în faţa arădenilor. Am fost ponegrită în toamnă (16-17 IX. 2008) în ziarele „Jurnalul arădean”, „Observator”, „Can-Can”, „Arad Express” şi prejudiciul adus este deteriorarea imaginii mele de dascăl, în cartier.
Lucrez la Şcoala 22 Arad, din cartierul Micălaca din 1987 – de 28 de ani. În urma absolvirii Liceului Pedagogic am obţinut diploma de învăţător. Am intrat în învăţământ în anul 1976, prin repartiţie cu media 9.53, la Şcoala Generală nr. 8, Arad, începându-mi cariera de dascăl. Prin reducere de activitate, am ajuns la Şcoala Generală 12 din Arad. Sunt căsătorită din 1980. Avem un copil major, Lucian, economist. Numele meu este Bistran T. Lenuţa-Rodica, născută Terpea, în satul Cuied, judeţul Arad.
Am gradul didactic I din 1989 şi studii superioare terminate cu media 10. Ştiu preda şi la clase tradiţionale şi la clase de step by step, pentru că, din dorinţa de perfecţionare, am făcut, în timp, mai multe cursuri pentru alternative educaţionale: Freinet, Pedagogie dramatică, Step by step şi Calculator. Acum sunt înscrisă la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, pentru continuare de studii, la secţia psihologie. La Casa Corpului Didactic urmez cursurile: „Abordarea educativă a persoanelor cu cerinţe educative speciale” şi „Comunicare şi relaţionare pozitivă”, totul din necesităţi obiective, pornite din realitatea şcolii noastre.
Sper că, din toamnă, voi lua clasa I. Datorită refuzului părinţilor, din actuala clasă, aII-a A, de a comunica, s-a ajuns la neînţelegeri. Părerea despre prestaţia mea la clasă o aveţi în continuare într-un articol publicat de o colegă adevărată, într-un ziar arădean:
Recunosc, dacă nu eram laşă, interveneam mai demult. Însă articolul referitor la doamna învăţătoare Rodica B. M-a şocat, m-a dezamăgit, m-a durut atât de mult, încât n-am putut să mai tac. Sunt mama unui fost elev al doamnei învăţătoare şi îmi aduc aminte cât de greu am reuşit să îmi înscriu fiul în clasa ei, deoarece era foarte, foarte căutată de părinţi. Şi asta pentru că era un dascăl corect, foarte bine pregătit profesional, plină de pasiune pentru munca ei şi plină de dragoste pentru copii. Era un profesionis desăvârşit, un om exemplar. Ştiu că de câţiva ani şi-a desăvârşit pregătirea profesională prin absolvirea studiilor superioare şi la vârsta ei a fost chiar bursieră. A condus comisiile metodice ale învăţătorilor, a fost metodistă, deci profesional, aşa cum am mai spus – exemplară! Era un dascăl exigent, preocupată peste măsură de educarea elevilor şi rezultatele au fost pe măsură: generaţiile ei au intrat la cele mai bune licee şi facultăţi!
Exemplu este fiul meu, Ovidiu, ajuns astăzi inginer la Paris după terminarea studiilor în străinătate şi care datorează acest lucru doamnei lui învăţătoare Rodica B.! Şi noi părinţii, nu ne-am plâns niciodată de „metodele” doamnei învăţătoare. Am avut încredere în ea şi copiii noştri au ajuns oameni!
Astăzi cu durere în suflet mă întreb: oare doamna învăţătoare s-a schimbat atât de mult sau exigenţele societăţii au scăzut, încât pe aceşti părinţi nu-i preocupă serios educaţia copiilor lor, viitorul acestora, ci numai „metodele” doamnei învăţătoare? M-am convins din nou că şi în învăţământ, profesionalismul adevărat nu este nici recunoscut şi nici apreciat aşa cum se cuvine. Şi atunci ne mai întrebăm ce se întâmplă cu şcoala de azi?», Dorina Ciule, părinte al unui fost elev al învăţătoarei Bistran Lenuţa Rodica.” 

Sursa: Observator.info