Am scris câteva rânduri pozitive despre implicarea primarului în criza clubului de fotbal UTA. N-aveam cum să scriu mai multe, pentru că oricum începea să-mi amorţească mâna. Nici nu prea era cazul, oricum, ca autorităţile să-şi primească o porţie de aprecieri publice la primul gest, normal la urma-urmei, făcut înspre UTA, dar mi-am zis că acei oameni trebuie să înţeleagă că arădenii, utiştii în special, sunt altfel decât ei: n-au nici un fel de orgolii atunci când vine vorba despre echipa lor, despre suferinţa lor, despre dragostea lor. Orgolii care-l domină periculos însă pe primar, care a avut uluitoarea îndrăzneală, săptămâna trecută, de-a arunca în cârca Suporter Club UTA cauzele dezastrului din club, într-o tentativă, sper nereuşită, de a-i păcăli pe arădenii mai puţin familiarizaţi cu situaţia Bătrânei Doamne.
În sfârşit, autorităţile locale au avut genul de reacţie aşteptată de suporterii UTA-ei: s-au implicat activ şi direct în probleme delicate, pe care le-au şi rezolvat. Asta îşi doreau utiştii de la aleşii lor, într-un moment de criză totală. Da, ştiu, în mod normal UTA ar fi trebuit să-şi gestioneze problemele singură, iar Primăria să se ocupe de alte probleme importante - scumpirea gigacaloriei, scumpirea transportului în comun, scumpirea biletelor şi abonamentelor de la ştrand, scumpirea taxelor de parcare, haosul din oraş, fiind unele dintre ele. Numai că, până acum două-trei săptămâni, nimeni din Palatul Administrativ n-a realizat că UTA este în colaps şi că este necesară o intervenţie în forţă, pentru salvarea unui simbol al Aradului. S-au trezit târziu aleşii, înfiorător de târziu, realizând disperarea oamenilor şi doliul de care se pregăteau.
N-am căzut pe spate, aflând că primarul a punctat în al 13-lea ceas, reuşind să apropie de club un investitor, despre care încă nu se ştie cât şi în ce măsură va fi alături de UTA. Acum, pe moment, nici nu prea contează când şi câţi bani vor fi pompaţi în salvarea Bătrânei Doamne, important e că s-a evitat un dezastru sportiv de proporţii. N-am căzut pe spate nici când autorităţile locale au intervenit, la începutul acestei săptămâni, într-o problemă foarte delicată, care ar fi putut să readucă clubul în pragul desfiinţării. Am ţinut doar să subliniez că arădenii care ţin cu adevărat la UTA, cei care o iubesc şi îi admiră puterea de simbol, pur şi simplu n-au orgolii atunci când vine vorba despre pasiunea lor şi că au puterea de-a recunoaşte merite când este cazul.
Numai să-l ţină pe Gheorghe Falcă „dragostea” faţă de UTA. Să nu fie o logodnă de interes, cum a fost până acum, ci una sinceră şi curată, deşi asta îmi este greu să cred. De fapt, mi-e indiferent dacă primarul Aradului iubeşte sincer UTA sau nu. Cred că nu va fi în stare vreodată să o înţeleagă, dar important e să o respecte, să-i acorde importanţa cuvenită şi prin asta să-i respecte pe arădenii cărora le pasă de UTA.

Sursa: Observator.info