Bătrâna Doamnă, dacă nu i se dărâmă construcţia actuală, poate deveni, în timp şi cu răbdare, echipa pe care o visează suporterii.

Utiştilor le-a fost frică de confruntarea cu Minerul Lupeni. Era un meci împotriva unei echipe implicate în lupta pentru evitarea retrogradării, un meci extrem de greu, având în vedere condiţiile UTA-ei, modul în care s-a alcătuit lotul şi graba cu care s-a cristalizat. În plus, tinerii utişti aveau să evolueze în premieră într-un meci oficial în faţa propriilor suporterilor, presiunea fiind suplimentară astfel * Bătrânei Doamne i-a ieşit însă un meci perfect. Ionuţ Popa spunea cu o zi înaintea confruntării că nu va ezita să-i titularizeze pe Lee şi Jăpălău, fiind convins de calităţile celor doi în puţinele antrenamente în care a avut ocazia să-i studieze. Ambii s-au regăsit în primul 11, la mijlocul terenului, alături de Mutulescu şi Nădăban. Şi prezenţele lor au constituit surprize, practic linia de mijloc folosită la Cluj-Napoca fiind complet schimbată. Nădăban a fost titularizat pe postul său de bază, de mijlocaş dreapta, şi n-a jucat rău, fiind activ pe faza de construcţie. Mutulescu a reprezentat o plăcută surpriză ca închizător. Mutat după doar o etapă din centrul defensivei pe un alt post delicat, de mijlocaş defensiv, tânărul jucător sosit de la Sheriff Tiraspol a impresionat plăcut. A dovedit orientare în teren şi nu s-a jenat să intervină la mingi grele. Lee şi Jăpălău s-au dovedit, de asemenea, cărţi câştigătoare în meciul cu Minerul Lupeni. Sud-coreeanul este tehnic, bătăios şi deţine capacitate de efort, aceleaşi argumente avându-le şi Sergiu Jăpălău. După cum au evoluat sâmbătă, cu greu vor putea fi scoşi din primul 11 * Apărarea n-a avut foarte multă treabă împotriva Lupeniului, oaspeţii având puţine atacuri directe pe poartă şi periculoase. Mai sunt însă destule de pus la punct în defensivă, unde nu se poate vorbi încă despre sincronizarea fundaşilor centrali Pascariu şi Paşcovici. Pascariu are nevoie de jocuri oficiale, deoarece vine după o lungă perioadă de inactivitate, în timp ce Paşcovici, pe un fond mai bun fizic, ar putea să aducă şi mai multă siguranţă defensivei. Cel puţin sâmbătă, fundaşii laterali Toc şi Văsâie au jucat bine, ambii făcându-şi treaba în zonele lor de acţiune. În jocul lui Toc se simte turul de campionat bifat la UTA, care l-a ajutat să acumuleze experienţă, în timp ce Văsâie nu se mai poate speria de adversari, având la activ destule campionate în primele două eşaloane * Omul meciului s-a regăsit sâmbătă în atacul UTA-ei, acolo unde George Ţucudean a făcut ravagii, atât prin cele două goluri, cât şi printr-o prestaţie general reuşită. Negru s-a străduit mult şi pare dispus să lupte cu armele pe care le deţine pentru a-şi păstra locul în primul 11, dar şi în cazul lui lipsa de jocuri oficiale din ultima vreme îşi spune cuvântul * Deşi a încasat un gol pentru care a fost semi-vinovat, juniorul Bujor a avut la rândul lui o prestaţie pozitivă. A scos o minge grea, de sub bară, chiar înainte de pauză, şi a avut intervenţii bune la o serie de mingi care puteau să provoace complicaţii. La gol, a fost păcălit de zid, care a deviat uşor mingea şutată năpraznic de Dumitra, dar s-a şi dezechilibrat * Schimbările efectuate de antrenorii UTA-ei pe parcursul jocului au fost mai puţin inspirate, în sensul că n-au adus prospeţime şi forţă echipei. Dumitru Copil este, indiscutabil, un jucător talentat. Încă junior, Copil deţine un bagaj tehnic uluitor, pe care trebuie să şi-l pună însă în slujba echipei. Este genul de jucător care posedă nativ viziune asupra jocului, este capabil să furnizeze pase decisive şi să puncteze pe ultimii 20-30 de metri, acolo unde e cel mai greu. Trebuie ordonat în joc, fructificat şi pe faza de apărare şi, mai ales să i se găsească locul potrivit, dar asta este deja treaba antrenorilor. Evident, are şi el carenţe de ordin fizic, dar o asemenea problemă se poate rezolva uşor. Ghindaru şi Militaru, introduşi şi ei spre finalul meciului, au intrat greu în joc, într-un moment în care echipa căzuse fizic, şi n-au reuşit să aducă plusurile aşteptate * Dincolo de prestaţiile individuale, cea colectivă, a echipei, este demnă de aprecieri. Utiştii au luptat sâmbătă cu o dăruire remarcabilă, ambiţia şi forţa grupului trecând în plan secund normalele probleme legate de omogenitate, relaţii de joc, forţă fizică. De altfel, spectatorilor nu le-a fost deloc greu să remarce că fotbaliştii Bătrânei Doamne joacă şi cu sufletul, motiv pentru care răsplata a fost pe măsura determinării echipei. Sâmbătă, UTA în sine - cu tineri talentaţi şi explozivi, cu jucători experimentaţi care au pus osul la bătăie, cu o forţă interioară greu de anticipat - a fost genul de echipă la care arădenii visează de ani buni. A fost suficient un meci jucat şi cu sufletul pentru ca suporterii să redescopere o Bătrână Doamnă aşa cum o visează: frumoasă, rea, arţăgoasă, tânără, ambiţioasă, devotată. Fie şi din acest motiv, ar fi tare păcat ca problemele încă nerezolvate ale UTA-ei să strice o construcţie care se anunţă interesantă.

Sursa: Observator.info