Anunţul oficial prin care se anunţã o pace eternã la PSD, cu alegeri fãrã concurenţã, ascunde o realitate nu lipsitã de conflicte. Dacã Marius Lazãr „nu se atinge”, cum s-ar spune, e o mare luptã pentru cine sã stea la dreapta preşedintelui. Nu lipsesc, desigur, nici cei care aşteaptã ca Lazãr sã înregistreze câteva eşecuri, pentru a-i scutura scaunul, dar deocamdatã fac planuri în linişte.
    Poziţia lui Marius Lazãr este deocamdatã solidã, din mai multe motive. În primul rând, acesta şi-a îndeplinit scorul propus pentru alegerile parlamentare – 20%. Apoi, membru al Guvernului, şi-a asigurat o poziţie privilegiatã în raport cu conducerea centralã. Dacã Lazãr nu va avea concurenţã serioasã pentru conducerea filialei, nu înseamnã cã poate sta liniştit. Sunt destui pesedişti care nu vãd cu ochi buni „paraşutarea” sa la Arad. În plus, acesta a fost obligat sã facã anumite opţiuni în privinţa colaboratorilor din partid, dar şi în privinţa şefilor unor instituţii care, inevitabil, au creat nemulţumirea celor lãsaţi pe dinafarã. Sunt tot mai insistente zvonurile potrivit cãrora cei de la PDL adunã date pentru un atac destabilizator, care cuprinde şi date de ordin personal, la care lucreazã şi unii membri ai PSD.
    Marea luptã se dã însã pentru colaboratorii apropiaţi ai preşedintelui. Ciprian Luca a fost aclamat viitor preşedinte al organizaţiei municipale cu o unanimitate de faţadã. Faptul cã e tânãr, cã e nou, cã vine la masa pusã sunt factori care au nemulţumit o bunã parte a nucleului dur PSD. Nemulţumiţii evalueazã modul şi momentul bun pentru a reacţiona.
    Sunt destui cei care contestã poziţia de secretar executiv a lui Marian Melinte, considerat complice al lui Dorel Cãprar la cel mai slab rezultat electoral al PSD. Cu nemulţumire este vãzutã, de aceiaşi oameni, tentativa de a-l reactiva pe Cãprar, despre care existã o suspiciune cã e manipulat de PDL şi de primarul Falcã.
    Coloman Edeleni este unul dintre cei care nu se simt utilizaţi la justa valoare. Unele ieşiri împotriva sa, în şedinţele de partid, nu i-au picat deloc bine. Nici Avram Crãciun nu este fericit cu situaţia existentã, acesta încercând, fãrã succes deocamdatã, sã ocupe o funcţie de conducere cu putere de decizie. Fostul senator Dan Ungureanu nu vrea oficial nimic, în schimb sunt numeroase vocile care susţin cã urmãreşte sã exercite o putere informalã majorã în filialã.
    La toate acestea se adaugã unele zvonuri, potrivit cãrora unii oameni din conducerea PSD ar primi „atenţii” de la actuali sau viitori directori. Se vorbeşte chiar de dovezi concrete în acest sens, ceea ce nemulţumeşte profund o parte a militanţilor.
    Cercul se închide cu încercãrile de imixtiune ale celor de la PDL în organizarea social-democraţilor. Telefoanele şi articolele comandate în presa portocalie, prin care pesediştii sunt instigaţi sã se sfâşie între ei sunt deja o certitudine.
    În spatele pãcii şi unanimitãţii de faţadã stã, aşadar, o situaţie complicatã. Alegerile parlamentare au îngheţat, nu au rezolvat vechi ambiţii şi animozitãţi. Rivalitãţi şi interese proaspete se suprapun peste acestea, totul condimentat cu jocul pervers al adversarilor politici – iatã iţele pe care trebuie sã le descurce pesediştii, pentru a deveni cu adevãrat un concurent în politica localã.  

Sursa: Observator.info