În aceastã sãptãmânã alegãtorii vor decide cine va fi noul primar la Pecica. Deși în cursa electoralã sunt șapte persoane (cifrã chiar impresionantã având în vedere proporțiile localitãții), cu șanse reale sunt cotați candidații marilor partide politice: PD-L, PNL, PSD.
Deși pecicanii sunt chemați la urne pentru a alege nu atât între candidați, ci între douã direcții generale: continuarea exercițiului administrativ demarat de Iustin Cionca, în anul 2000, respectiv schimbarea acestui exercițiu cu o viziune nouã asupra dezvoltãrii localitãții.
Deși Pecica este cel mai mare oraș din județ și, în același timp, unul dintre cele mai dezvoltate – dupã Chișineu Criș -, surprinzãtor, miza alegerilor este importantã numai pentru localnici, nu și pentru organizațiile județene ale partidelor politice.

Pentru a vã forma o idee despre raportul de forțe din plan local, o scurtã trecere în revistã este necesarã.
Nu este un secret pentru nimeni cã Pecica este un fief al PD-L. Iustin Cionca a câștigat aici trei mandate consecutive de primar și a fost propulsat în luna decembrie, prin vot uninominal, deputat în Parlamentul României; tot din Pecica este și președintele grupului PD-L din Senat, Costel Igaș; chiar și Traian Bãsescu a fost adus în oraș, iar mai recent ministrul Radu Berceanu le-a promis localnicilor marea cu sarea, cu câteva zile în urmã.  Aici funcționeazã un nucleu dur al democraților, cu capacitate de mobilizare și resurse disponibile pentru campanii convingãtoare. În schimb, PNL, în premierã, nu a intrat nici mãcar în Consiliul Local la alegerile din vara trecutã – ceea ce a generat o schimbare de președinte de organizație, iar în privința PSD, acesta nu a mai avut om în funcție administrativã de conducere de aproape 15 ani! Candidații independenți, așa cum s-a constatat și la ultimele alegeri locale, deși au fãcut eforturi și nu le-a lipsit nici ambiția (vezi Stani Ribovici, desprins din PD-L și decis sã se impunã) nu au contat deloc. În ce privește UDMR, acesta tocmai a trecut printr-o schimbare de președinte cu câteva sãptãmâni în urmã dupã ce nu a reușit, în vara lui 2008, sã recâștige poziția de viceprimar pierdutã în anul 2004, iar acum este și scindat, dupã dezlipirea unui grup condus de Nagy Istvan, fostul președinte al organizației.
Campania electoralã pecicanã nu este clocotitoare. E mai degrabã un rãzboi de gherilã, purtat la nivel subliminal; candidații (cu excepția celui de la PD-L, susținut logistic și prin resursele mediatice proprii de cãtre organizația județeanã a partidului) deruleazã o campanie low-cost, adicã economicã, la nivel psihologic, preferând o campanie din ușã în ușã uneia zgomotoase, opulente, costisitoare. În mod firesc, democratul Petru Antal mizeazã pe asocierea cu Iustin Cionca și echipa PD-L, devenite branduri eficiente la nivel local. Dar Gheorghe Sabãu, de la PSD, și Francisc Câmpan, de la PNL, duc mai degrabã singuri lupta aceasta grea. Deși la nivel declarativ existã interes din partea partidelor lor, conducerile județene ale PNL și PSD sunt prea absorbite de propriile probleme organizatorice ca sã își facã timp sã participe efectiv, cot la cot cu candidații lor, la confruntarea electoralã din Pecica. Tabloul acesta seamãnã cu o construcție de-a lui Cervantes: Don Quijote este însãși participarea în campania electoralã, partidele politice sunt bidiviul Rosinanta, iar candidații – care conteazã prea puțin pentru partidele lor – sunt un fel de Sancho Panza care duc greul misiunii, fãrã sã poatã spera la o recompensã palpabilã, concretã, în afara orgoliului de a li se fi pomenit numele în aceastã mare aventurã!
O concluzie importantã se desprinde din aceastã analizã: chiar dacã în tabãra opoziției existã multã neîmplinire și un mare apetit pentru schimbarea liderilor administrației locale pecicane, lipsesc coeziunea și susținerea, și în egalã mãsurã lipsește sprijinul organizațiilor județene care considerã din start pierdut un eventual rãzboi pecican, acceptând tacit supremația PD-L și condamnându-și proprii oameni la o zbatere inutilã și izolatã în plan local. Practic, președinții de organizații județene se raporteazã la omologii lor pecicani cu aceeași rãcealã indiferentã cu care se raporteazã președinții organizației naționale la cei din fruntea filialelor arãdene. Acest cvasi-dezinteres este paradoxal, fiindcã potențialul orașului este deosebit. Pecica este în plinã dezvoltare, unde investițiile sunt abia la început – rețeaua de apã, de gaz, de canalizare, de infrastructurã stradalã, școala și grãdinița nouã au bazele puse, dar grosul lucrãrilor abia de acum urmeazã. Asta înseamnã, evident, infuzie masivã de capital, iar unde sunt bani sunt inevitabil și interese.
În aceastã logicã se înscrie și luarea de poziție mai degrabã amarã a lui Gheorghe Sabãu, candidatul social-democrat: „ai noștri nici nu știu cât de mult am avea de câștigat adjudecându-ne primãria, dar cei de la PD-L știu exact ce ar avea de pierdut dacã nu ar mai avea-o”.

Sursa: Observator.info