I se spune „bădia” – pe numele său Gheorghe Oprea - şi e unul dintre cei mai împătimiţi crescători de ovine din Olari. Nimic nu-l poate clinti din munca pe care o face de-o viaţă, cam de pe la ...8 ani. „Ştiam aşa de mult despre meşteşugul aista al oieritului, încât, deşi eram doar un băiet abia răsărit – am plecat de-acasă la un cioban de prin zona Botşănilor!” – zâmbeşte mucalit, bădia. Şi-a păstrat graiul moldovenesc şi e o adevărată plăcere să-l auzi vorbind. Privindu-l, vezi ciobanul mioritic cu obrazul arămiu, clopul de oier autentic, mâinile butucănoase şi aspre, răspândind acel miros inconfundabil al blândelor oi. Şi-a îndrumat şi băieţii spre aceeaşi meserie a oieritului şi nu concepe să fi făcut altceva vreodată în viaţă. A venit în Olari de aproape 40 de ani şi ar putea scrie o carte, în vorbe - despre toată această muncă grea dar atât de frumoasă, totuşi. De ce e atât de nemulţumit şi supărat, bădia, atunci?! „Nu numai eu sunt amărât, să ştiţi, toţi crescătorii de animale sunt la fel! Cu ce ne ajută statul în munca noastră? Cu nimic! Pe vremea lui Ceauşescu, oaia îşi avea preţul ei bun: lapte, brânză, caş, urdă, plus lâna atât de apreciată şi bine valorificată. Acum ce mai valorează un kil de lână?! Nicio sticlă de bere!”

Revenind la vremurile actuale, oierul e extrem de dezamăgit. „Am încercat şi noi să obţinem nişte credite şi să ne dezvoltăm „afacerea”, dar ni se cer nişte condiţii absurde, acte cu duiumul şi umblături la nesfârşit. Dacă ai 1800 de oi, nu poţi face proiect pentru obţinerea de credit decât dacă ai liceul. Păi cum vine asta?! Eu am fost la oi de când am început să umblu. Cine avea timp de şcoli?! Pe lângă asta, mai sunt şi alte cerinţe. De ce, în fiecare an trebuie să-ţi scoţi autorizaţie de funcţionare?! Am brânzărie corespunzătoare, fac brânză tradiţională, oamenii mă cunosc de atâta amar de vreme! Nu ştiu ce vom face în condiţiile actuale cu produsele noastre. Eu nu mai merg la piaţă, nu am timp să circul toată ziua după etichete, ambalaje, autorizaţii. Noi aici muncim de ne spetim, iar cei de la guvern stau pe scaun şi scriu legi prosteşti!”

„Ciobanii nu-ţi lucrează sub 15 milioane!”
Cum să contrazici omul cu palmele tăiate în zeci de linii, cu degetele noduroase, îngroşate de muncă? „Iarna asta a fost grea şi lungă, aşa că ne-a costat mai mult de un milion de oaie, în afara muncii de ciobănit şi tratamentul animalelor. Ştiţi cât consumă o oaie într-un astfel de anotimp? 50 de kg de porumb, zilnic un kg de fân (la o sută de zile, iarna) lucernă şi tulei un snop la două oi, zilnic. Faceţi o simplă socoteală la numărul de oi existent (vreo 700) şi vedeţi cheltuielile. Acum e criză. Dacă scumpim produsele nu le mai cumpără nimeni. Şi-atunci ce e de făcut?!” Bădia spune că o turmă nu se poate ţine fără mână de lucru. „Acum nu-ţi mai găseşti cioban fără 15 milioane de lei pe lună. Dacă nu-i dai atât, pleacă!” A încercat - după cum a auzit pe unii şi alţii - să-şi facă un proiect pentru un credit de 25.000 euro, dar drumurile, faptul că nimeni nu ştie exact unde să-l îndrume şi ce acte să-i ceară l-au adus în pragul renunţării. „De ce ne mai momesc cu creditele şi proiectele, dacă-şi bat joc de noi?! De ce nu este o lege clară pentru crescătorii de animale care să vină în sprijinul relansării zootehniei, a agriculturii?! Ţara asta are tradiţie în agricultură şi creşterea animalelor, dar după revoluţie a fost distrusă! Păcat de Dumnezeu că am fost blagosloviţi cu pământuri bune şi bogate pe care alţii, aflaţi în fruntea ţării, le-au risipit şi batjocorit!”

Sursa: Observator.info