Remus Varga are 31 de ani şi în prezent locuieşte la Căminul Social pentru tineri de pe strada Conduraşilor. Băiatul beneficiază  aici atât de sprijin material, cât şi de sprijin în integrarea socială de mai bine de 10 ani. 
În ciuda faptului că provine dintr-un centru de plasament, Remus are numeroase calităţi pe care şi le-a dezvoltat pe parcursul programului de la cămin.Pentru a-şi câştiga existenţa face zilnic curăţenie în incinta blocului unde locuieşte şi în încă două blocuri vecine. A învăţat că nicio muncă nu e ruşinoasă, atâta timp cât îţi câştigi existenţa cinstit, aşa că mărturiseşte că mătură, spală scările blocurilor şi îngrijeşte şi spaţiile verzi. Nu câştigă foarte mult, dar suficient cât să fie împăcat cu ideea că este util societăţii. Banii pe care îi câştigă, adică cei 120 de lei, îi depune lunar la CEC pentru a avea resurse financiare atunci când va trebui să plece din centru.„Pe lângă aceşti bani mai primesc şi un ajutor special pentru persoanele cu handicap de gradul II, din care îmi plătesc datoriile. Nu am avut niciodată restanţe şi mi-am plătit întotdeauna fondul de rulment şi cantina, dar am şi norocul că beneficiez de o reducere de 50% şi  plătesc toate cheltuielile pe jumătate”, spune Remus.Îşi aminteşte cu tristeţe că a fost abandonat de mama lui chiar la naştere, la spital, iar de-atunci şi-a văzut părinţii doar o singură dată. Ştie despre ei doar cum îi cheamă şi că mai are câţiva fraţi, dar şi că familia lui este un caz social şi că a fost abandonat din cauza sărăciei. Nu îşi judecă părinţii şi nici nu îi urăşte, însă nu poate nega faptul că a crescut greu fără afecţiunea lor, într-un centru unde mai creşteau 600 de copii.Viaţa de la Centrul Social l-a schimbat în bine, l-a maturizat, dar l-a şi dezvoltat din punct de vedere intelectual primind educaţie şi atenţie din partea personalului. „Am terminat horticultura şi din '96 când am plecat de la centrul de copii din Ineu, unde fusesem repartizat, am lucrat la o fermă de animale din Mocrea, iar în 1999 am ajuns aici. Când am venit la cămin nu ştiam să scriu şi să citesc foarte bine, iar aici am învăţat şi în prezent mă descurc. La început am lucrat sezonier pe ştrand la îngrijirea spaţiilor verzi, iar mai târziua am învăţat să cos şi la maşină. De-a lungul timpului, de când stau la cămin am învăţat să fac multe lucruri noi”, mai spune Remus.Pentru că are un suflet mare, Remus lucrează în timpul liber ca voluntar la Centrul de reabilitare U2, unde face plicuri pentru farmacii. Tot aici participă în cadrul programelor susţinute de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad la diferite olimpiade de sport, unde a reuşit să obţină 3 medalii: la atletism, fotbal şi handbal. Răsplata nu întârzie să apară, pentru că de fiecare dată, voluntarii sunt recompensaţi cu excursii şi cadouri de sărbători. „Zilele trecute am fost la Medgidia, unde am lucrat în construcţii, la ridicarea unei biserici, tot ca voluntar, în semn de mulţumire pentru Dumnezeu că mă are în pază. Şi ştiu că voi primi înapoi înzecit dacă fac o faptă bună”, spune încrezător băiatul.Ca orice tânăr, Remus simpatizează o colegă din cămin cu care împarte totul în mod egal şi cu care are o relaţie de prietenie foarte strânsă. În ceea ce priveşte viitorul, cea mai arzătoare dorinţă a lui este să aibă propria lui locuinţă, să-şi întemeieze o familie şi să aibă o slujbă stabilă, din care să poată trăi cu demnitate.

Sursa: Observator.info