Ion Ţapu are 82 de ani şi în prezent îşi duce zilele la Centrul de Îngrijire pentru persoanele vârstnice de pe Calea Bodrogului.  De-a lungul timpului îşi aminteşte că a fost „un om universal” pentru că soarta l-a forţat să înveţe de toate. A fost pe rând şofer, mecanic, sondor, pădurar şi a muncit din greu să-şi câştige existenţa şi să-şi facă un viitor, provenind dintr-o familie cu probleme. A ştiut să facă de toate-n viaţă, dar este foarte mândru de faptul că a fost voluntar în război.
A avut o viaţă tumultoasă, însă cu mult optimism a ştiut să treacă peste toate problemele. La azil a ajuns în urmă cu 6 ani, după ce soţia lui a murit. Pentru că nu a avut bani să o înmormânteze şi pentru că avea datorii multe acumulate pe parcursul vieţii a fost nevoit să-şi vândă apartamentul şi să vină la azil.
„Oricum rămăsesem singur, iar viaţa mea nu mai avea niciun rost. Aici, la azil, măcar mi-am făcut prieteni şi am cu cine să mai schimb o vorbă şi să uit de grijile care mă macină zi de zi”, spune necăjit bărbatul.
Îşi aminteşte cu lacrimi în ochi de vremea când a fost înrolat în război şi povesteşte de fiecare dată când are ocazia despre viaţa lui, din care multă lume ar avea ce învăţa.
„Am pătimit multe la viaţa mea şi mă mir că am mai ajuns la această etate. Am fost voluntar de război, iar în prezent sunt veteran. Pot să spun că am avut o soartă foarte grea, încă de când am fost mic. Părinţii mei au fost puţin mai severi, nu prea s-au înţeles şi au şi murit când eu aveam o vârstă foarte fragedă. De atunci am învăţat să mă descurc singur şi am început să muncesc de mic”, spune Ion Ţapu.
La vârsta de 8 ani, bărbatul a rămas singur pe lume şi a fost crescut de un pădurar. Pentru că era foarte slab a trebuit mai întâi să se pună pe picioare, iar în 1939 când s-au făcut concentrările a plecat ca voluntar în război.
Bărbatul îşi aminteşte că a fost în divizia Tudor Vladimirescu, iar în timpul războiului şi-a riscat viaţa de nenumărate ori. A plecat din Ploieşti în iarna anului 1940 şi a ajuns în Munţii Tatra, de unde s-a întors pe jos până la Valea lui Mihai.
Bucuros că a scăpat cu viaţă de pe front era să-şi piardă viaţa la întoarcere când un cetăţean turmentat din Ploieşti s-a legat de el şi a tras cu pistolul, glonţul trecând pe lângă tâmpla bărbatului.
Recompensa pe care a primit-o a fost două costume militare, suma de 5000 de lei şi 30 de zile libere. Cu asta s-a ales bărbatul după ce a luptat pe front pentru ţara sa şi după ce era să piară în lupta pentru libertate. Foarte puţin în comparaţie cu riscul pe care şi l-a asumat atunci când a plecat la război.
„A fost alegerea mea de a merge la război, fără a fi influenţat de cineva, iar decizia am luat-o pentru că nu mai aveam pe nimeni şi m-am gândit că nu am ce să pierd dacă nu mă mai întorc, iar în schimb nu am aşteptat nimic”, spune Ion Ţapu, veteran de război.
În prezent, Ion mai are doi băieţi, dintre care unul este handicapat şi nu poate să-l viziteze, iar celălalt este şofer.

Sursa: Observator.info