Florica Luca are 83 de ani, iar de 7 ani este la azil împreună cu fratele ei. Au ajuns aici după ce s-au judecat mai bine de 3 ani de zile pentru casa care le aparţinea. Într-un final procesul a fost câştigat de cel care, spun ei, le furase actele. Aşa fraţii Luca au venit la azil, pentru a nu sta pe drumuri.    Cu lacrimi în ochi femeia povesteşte cum într-o zi şi-a văzut toate lucrurile agonisite o viaţă, în mijlocul drumului. „Veneam de la Primărie, tot cu probleme şi am văzut că în faţa porţii mele era o maşină mare în care încărcau mobila. M-am gândit că se mută vreun vecin, dar când m-am apropiat am recunoscut obiectele. Am plâns când am văzut ce se întâmplă, dar degeaba... legea i-a dat casa unui poliţist”, îşi aminteşte Florica Luca.Chinul şi problemele nu s-au oprit aici pentru femeie. După câţiva ani, Florica a suferit un accident şi a fost la un pas să rămână fără un picior. În prezent se deplasează cu un cadru şi se tratează singură făcându-şi seară de seară masaje la picior. Are noroc cu fratele ei care o sprijină şi o întăreşte atunci când este tristă. Pentru a uita de griji, fratele îşi dedică timpul liber întreţinerii spaţiului verde din grădina azilului. „Aveam o grădină foarte mare şi frumoasă, pe care tot fratele meu o îngrijea. Pentru el e o pasiune, chiar dacă de meserie a fost pilot de avion. Am pierdut tot ce-am muncit”, spune cu regret femeia.Despre familie nu vorbeşte, însă se plânge de starea sănătăţii ei, care îi creează probleme. „Îmi pare rău că de la atâtea griji nu m-am mai îngrijit de sănătate şi acum am reumatism, tensiune şi sunt şi mobilizată la pat. Fac eforturi mari să pot merge. Înainte îmi dedicam timpul realizând manual diferite lucruri: dantelării, broderii, tricotaje, dar acum nu mai am răbdare”, mai spune Florica Luca.Din pensia pe care o primeşte, 90% merge la azil, iar cu restul pensiei Florica împreună cu fratele ei îşi mai cumpără câte ceva.„ Am lucrat la UTA la CTC şi am o pensie de 700 de lei. Fratele meu nu are pensie şi ne este destul de greu, dar ne descurcăm. Dar caut întotdeauna să evit supărările şi să dau la spate grijile, că mi-a fost destul până acum”, spune cu tristeţe Florica.Chiar dacă suferinţa din ultima perioadă o copleşeşte, Florica aşteaptă sărbătorile cu bucurie şi chiar dacă anul acesta nu o să mai vopsească ouă şi nu o să mai coacă cozonaci.

Sursa: Observator.info