Ludovic Gabor are 34 de ani, iar de mai bine de patru ani își câștigã existenţa ascuţind cuţite. Tocilãria a moștenit-o de la cel care i-a fost ca un tatã de-a lungul timpului și treptat a învãţat sã o foloseascã. Mașinãria are o vechime de peste 120 de ani, însã Ludovic o pãstreazã cu sfinţenie, fiind obiectul de bazã cu ajutorul cãreia câștigã bani.   „Timp de 3-4 ani de zile mi-a luat doar sã învãţ cum se manevreazã. Am zis cã niciodatã nu voi învãţa cum se ascute un cuţit sau o foarfecã dacã nu încerc sã fac lucrul ãsta singur. Nevoia m-a învãţat sã ascut cuţite și așa îmi câștig pâinea”, spune Gabor. Vine zilnic în Piaţa Catedralei și ascute cuţite sau foarfece. Sunt zile în care nu câștigã nimic, dar sunt și zile în care poate face câte 50 de lei pe zi. „În medie câștig câte 10 sau 20 de lei pe zi, dar pe lângã asta mai fac și comerţ cu ciorapi, saci și papuci. Mã orientez la cerinţele de pe piaţã și încerc sã fac un ban cinstit, chiar dacã de multe ori sunt prea puţini și mã descurc greu”, spune Ludovic.Bãrbatul trãiește de pe-o zi pe alta și regretã cã nu a avut oportunitatea sã studieze mai mult. Are doar cinci clase, de-ajuns cât sã știe sã scrie și sã citeascã, însã e ferm convins cã dacã ar fi avut mãcar liceul, acum ar fi fost... director. Nu doar lipsa banilor este problema bãrbatului, greutatea cea mai mare este cã are o fetiţã de 12 ani de crescut. Pentru cã este divorţat, iar fetiţa se aflã la mama ei, Ludovic nu mai știe nimic de ea și în același timp regretã cã nu îi poate plãti pensia alimentarã.  „Dacã ar fi ca mama ei sã mã dea în judecatã pentru pensia alimentarã, cred cã aș face o grãmadã de ani de închisoare, pentru cã oricum nu mi-aș permite sã-i plãtesc pensia”, spune cu regret Ludovic.Ludovic a lucrat în mai multe locuri pânã sã ajungã în piaţã cu tocilãria, iar în prezent mai merge și în strãinãtate ca meseriaș în Cehia și Slovacia. Dacã ar fi sã schimbe ceva în viaţa rromilor, Ludovic își dorește sã se dea o lege care sã faciliteze viaţa lor, iar societatea sã-i accepte așa cum sunt și sã nu mai fie discriminaţi. „Am întâmpinat dificultãţi de foarte multe ori când am vrut sã mã angajez, iar principalul motiv a fost din cauza școlii. Mai ales noi, gaborii, nu reușim și nu avem atâta carte, însã am școala vieţii și poate uneori mã duce capul și mã descurc mai bine decât un intelectual”, spune Ludovic.Zilnic, Ludovic merge la Bisericã unde este și membru al corului. Rãutãţile din jur le trece cu vederea și este chiar mândru de etnia pe care o are. „Cred cã cel mai important lucru este sã fii cinstit și nu conteazã dacã ești rrom, gabor sau român”, spune Ludovic Gabor.

Sursa: Observator.info