Probabil cea mai neîndreptăţită aşezare, sigur, cea mai frumoasă, trist, cea mai depopulată, revoltător de uitată şi marginalizată, lipsită de speranţe – Şiştarovăţ, frumuseţea naturală a Aradului, una dintre nestematele (ne)descoperite şi nepuse în valoare ale acestui colţ de pământ. Aproape nimeni nu a avut curiozitatea să calce (măcar) pe-aici sau poate ceva nevăzut a oprit gânduri şi paşi în avântarea spre acest Tărâm al Tămăduirii trupeşti şi sufleteşti. A uitat, aici, Dumnezeu un strop de rai sau pur şi simplu a binecuvântat cetatea, lăsând pe cel ce-şi apasă pasul şi-şi lase sufletul zburat spre rotunjimi de dealuri şi blânde văi luminoase – să creadă că, da, aşa se intră pe Poarta Raiului?! – Şiştarovăţ (83 gospodării, 244 persoane) rotit între tăcerea stranie a unor sate pustii(te), Labaşinţ (6 gospodării, 14 persoane), Cuveşdia (18 gospodării, 38 persoane) şi Varniţa (2 gospodării, 4 persoane). Acest spaţiu împrumutat de la cer, merită, însă, cu prisosinţă, cea mai mare atenţie şi cel mai serios ajutor.
Un „of” dureros cât satul...
La doar 10 km de Lipova se întinde un drum drept, deschizând pârtia imensă a unui peisaj edenic, Şiştarovăţ, „aşezat pe un golf al Câmpiei Aradului şi pe valea majoră a pârâului Valea Şiştarovăţului, izvorâtor din dealul Târşeli. Trăitor - pe documente din 1440, numele locului se trage din slavul „sesta” (şase) şi „rovat-rovine” (izvoare), adică satul cu şase izvoare (fântâna Suriţeştilor, fântâna Blagueştilor, fântâna Bugionilor, izvorul Feredeu şi izvorul Poncea). Până prin 1700, casele (sălaşe) erau ridicate pe dealuri; de-abia după aceea oamenii s-au adunat pe străzi paralele formând satul ce ţinea de comitatul Lipovei şi a cetăţii Şoimoş. Fără a intra mai adânc în istorie, biserica şi şcoala şi-au spus cuvântul în aceste locuri ce au dat personalităţi de seamă: dr. av. Ioan Suciu, omul politic Sever Bocu, dr. av. Vasile Avramescu. Binecuvântată cu pământ fertil şi păduri bogate, localitatea s-a dezvoltat economic şi social (în anii „epocii de aur”) dar, odată cu explozia industrială a anilor 70, tinerii migrează spre oraşe: Timiş, Lipova, Arad, astfel încât azi – la două decenii după revoluţie – locul a rămas aproape pustiu...Centrul civic înseamnă azi – biserica (ridicată în 1882, aflată în reparaţie capitală) cu un parc frumos - peste drum, şcoala, primăria, poliţia şi grădiniţa. Şi gata. Primarul Marinel Jurjescu (aici toate numele se termină cu „escu” la coadă) pare uşor timid, neobişnuit cu „vizite de presă”. E modest, sincer, direct. „Am face multe aici pentru că e loc de toate, dar nu sunt bani. De unde?! Avem, totuşi, un proiect pentru apă-canalizare, dar ne-am blocat la măsurătorile topo din lipsă de bani! Acum reparăm drumul DC –84 Şiştarovăţ- Varniţa, facem reabilitări la primărie, am forat un puţ de apă la 36 m adâncime  pentru grupuri sociale, primărie, şcoală, iar banii primiţi de la CJ îi folosim la reparaţii alei şi pavaje. Avem de gând, totodată, să facem şi o bază sportivă în spatele şcolii.”
Patru sate nu pot umple o sală de clasă!În comună există o singură şcoală (clasele I-IV) unde învaţă 17 copii din întreaga comună. Cei de la sate (Labaşinţ, Cuveşdia şi Varniţa – şcoli închise) sunt aduşi cu maşina. Grădiniţa numără 19 copii. Orele, atât la şcoală cât şi la grădiniţă sunt ţinute simultan. „Chiar şi în aceste condiţii, am făcut grupurile sociale” – spune primarul.
Drumurile? Trezeşti morţii cu ele! Sunt multe, urcătoare, şerpuitoare, coborâtoare, drepte. Dacă în mica aşezare Şiştarovăţ te mai descurci cumva, drumul spre Labaşinţ e moarte curată pentru un mijloc de transport fără mulţi cai-putere. Drumul traversează hectare întregi de pădure, astfel că dacă nu ai o maşină de teren „bazată”, n-ai nicio şansă să treci peste tranşeele adânci lăsate de roţile nemiloase ale tirurilor de 40 de tone carătoare de buşteni... Cum se face, deci, transportul localnicilor de la sate înspre Şiştarovăţ, apoi spre Lipova?!... Un drum al infernului ce trece prin rai.
Pădurea se rade zilnic; tiruri uriaşe excavează drumulComună (grav) împuţinată, deşi natura e în slava ei - Şiştarovăţ e căutat doar pentru exploatarea masivă a lemnului. Drumul e cutremurat zilnic de tirurile care iau cu asalt pădurile. „Asistăm neputincioşi la căderea coroanei verzi a pădurilor – spune pimarul Jurjescu, alături de omul său de bază, Ionel Ralescu. Nu vine nimeni să verifice ce se întâmplă aici!... În rest, am terminat cu fondul funciar, am reuşit chiar să împroprietărim patru familii cu loc de casă, acţionând pe extinderea intravilanului. Mai avem la ADS 170 de ha pe care le solicităm să fie puse la dispoziţia primăriei. Facem ce putem: curăţim şanţurile, reabilităm podeţe, punem piatră pe străzi, becuri economice. Am mai făcut un proiect (martie a.c.) pentru reabilitarea exterioară a bisericii ortodoxe, în colaborare cu parohia şi ministerul cultelor. Bugetul nostru este foarte modest, facem eforturi uriaşe să supravieţuim”.
Fără doctor de 20 de ani!Ultimul medic a plecat de aici imediat după revoluţie, lăsând comuna fără doctor. Cine lecuieşte de-atunci, suferinzii?! Dumnezeu, prin rugăciuni. Oamenii se duc, cum pot, la Lipova. Urgenţele – după cum ţi-e norocul şi soarta. Dar cum, Doamne, vine un bătrân din Labaşinţ, Cuveşdia sau Varniţa – vreo 6 -10 km pe drumurile astea nedovedite decât de maşini ţapene?!... „ Când plouă nu se face niciun pas, nici maşinile nu merg! – ni se spune. Am făcut numeroase adrese la forurile competente din Arad pentru a ni se trimite un medic. N-am primit niciun răspuns!” 
Niciun om la „social!”Primăria comunei nu a înregistrat niciun dosar social. În consecinţă, nu există „om la social” – deci „nu avem cu cine lucra în localitate! Toţi au pământ, aşa că prin muncă voluntară mai facem ordine în comună! Acum suntem preocupaţi să închidem groapa de gunoi până în vară. Pe această temă suntem în asociere cu Lipova, dar deocamdată totul este neclar, nu ştim exact unde se va depune gunoiul după închiderea gropii.” Căminul cultural din Şiştarovăţ este reabilitat, cel din Labaşinţ e închiriat iar la Cuveşdia e deteriorat. Varniţa nu se pune...
Varniţa – două familii din paginile lui PredaPoate numai Marin Preda ar fi putut să prindă amarul şi miezul rural-filozofic al puţinelor vieţi de aici, nepervertite de „evoluţia” vremurilor. „Satul este o străduţă pe care au locuit câteva familii; acum, doar două. Nu a fost colectivizat şi nu este electrificat!”. Ce putem, atunci, să (le) spunem acestor oameni?!
Diamantul din noroi Şi totuşi, nimic nu e încă pierdut, atâta timp cât unii (străini, din păcate/fericire) au văzut în acest spaţiu pur, ce nu cunoaşte poluarea – întemeierea unui agroturism de excepţie. Motiv pentru care un grup de investitori italieni extrem de serioşi (şi foarte cunoscuţi) au investit la ... Labaşinţ. Proiectul a fost demult pus în practică şi poartă denumirea de „Agro Village” – The Art of Living”, un complex ultramodern transpus în linii rustice; în momentul de faţă AV dispune de un hotel cu 9 suite, în proiect urmând a fi construite încă 80. Tabloul e completat cu vile de diferite tipuri, dotate cu panouri solare, rezervoare pentru recuperarea apelor pluviale, terenuri împrejmuite pentru grădini. Fiecare vilă adoptă sisteme moderne de bio-construcţie, utilizând materiale reciclabile, acordând atenţie maximă mediului înconjurător. Partea agricolă a proiectului se referă la cultivarea legumelor biologice, la creşterea sănătoasă a animalelor (bovine, ovine, porcine) pentru producerea brânzeturilor. Imensul spaţiu oferă, pe lângă odihnă şi relaxare într-un mediu pur – posibilitatea unor activităţi sportive şi tratamente pe bază naturală. „Proiectul presupune prezenţa unui centru complex de tratatment pe bază naturală dotat cu piscine acoperite, descoperite, încălzite, baie turcească, saune, săli de masaj, paturi şi duşuri solare, centru fitness, aromoterapie, centru estetic, policlinică medicală, etc.” – adaugă administratorul Ionel Ralescu. Din păcate, nimic încă nu se poate pune în funcţiune din cauza drumului aproape impracticabil... „La Cuveşdia fiinţează, prin grija deosebită a DGASPDC - în care s-a implicat în mod deosebit directorul Edith Iuhasz – un Centru de recuperare şi reabilitare neuropsihică. Peisajul este excelent, iar cei internaţi aici au mari şanse de recuperare prin dăruirea personalului medical profesionist, cât şi datorită condiţiilor moderne de recuperare şi tratament oferite.Vizitaţi, deci, Şiştarovăţ, ajutaţi această bijuterie a naturii să strălucească din nou! Răsplata va fi imensă şi numai înspre binele nostru, al tuturor. 

Sursa: Observator.info