Casã pe str. Ghiba Birta nr.18, clasificatã, monument istoric. Faţada în curs de dezagregare, dispar ornamentele unicat, cade tencuiala, ce vede cãrãmida. Faţada este o expoziţie de cofrete de gaz, 4 bucãţi , 4 mãrimi, în 2 culori. Þevile galbene urcã şi coboarã. La timpanon nu existã geamuri în ramele respective. Peste tot cabluri şi urmele de cabluri.Pentru început sã le dãm cuvântul domnilor Ianos Ujj şi Gheorghe Lanevschi, autorii volumului „ARAD, patrimoniul cultural construit” Ed. Brumar Timişoara:   -„Casã de raport P+1, a lui Nachtnebel Odon, de pe Str. Ghiba Birta nr.18, construitã în anul 1911 dupã planurile arhitectului Tabacovici Emil, este unicat în cadrul clãdirilor stil secession din Arad.Unicitatea sa, datã de mozaicul cu flori şi pãsãri pe fond auriu sau verde, completeazã decorul floralo-vegetal al feroneriei şi al lemnului sculptat utilizat în decorarea faţadei (...)”. Vecinii chestionaţi cu ocazia filmãrilor pentru emisiunea PRO URBE/ INFO-TV, au relatat cum se opresc strãinii şi fotografiazã clãdirea, pentru frumuseţea şi unicitatea ei, dar şi pentru starea de paraginã în care se aflã. Constatând starea de degradare a faţadei, ce se continuã de la zi la zi, am investigat situaţia din punctul de vedere al proprietarilor.  Interlocutor, doamna Floare Vidican.-„ Casa  are 5 apartamente cu 5 familii de proprietari. Primul apartament este proprietatea unei doamne de 82 de ani. Urmãtorul doamna Vidican cu fiul - şomer – cu lucru intermitent la RECONS. Al treilea este proprietatea a doi pensionari. Urmãtorul este închiriat de proprietar unei firme cu profil de asistenţã medicalo-socialã. Al cincilea aparţine unei familii tinere, salariaţi”.  Rezultã, aşadar, cã trei apartamente, ocupate de persoane cu venituri mici, în vârstã, nu-şi pot aduna banii necesari investiţiei de restaurare. Despre proprietarii ultimelor douã apartamente, d-na Vidican nu s-a pronunţat. La subsol se aflã un magazin tip economat. Ca o regulã generalã, casa a fost cumpãratã de la stat, exact în starea în care se afla tot fondul locativ naţionalizat, o stare deplorabilã. Noii proprietari şi-au epuizat valorile cumpãrându-şi apartamentele, faţada revenind în planul doi al prioritãţii. Un sigur apartament avea proprietarii dinainte de 1989.    Tot o regulã generalã, specificã Aradului, este cã administraţia nu se implicã, nu cautã soluţii, lasã lucrurile sã curgã pânã la autorizaţia de demolare. Altfel au gândit timişorenii care au instituit o taxã cu care se încearcã stoparea declinului. Taxã privitã favorabil de timişoreni. La Sibiu s-a elaborat Regulamentul Zonei Protejate, s-au standardizat soluţiile, s-au oferit module. În mod sigur, la vecinii noştri nu existã impresia de oameni pãrãsiţi de autoritãţi. Toţi cetãţenii pe care-i întrebãm, se raporteazã la urbanismul vecinilor, fie ei şi  în Ungaria. Gestionarea utilitãţilor este total diferitã la noi, deoarece acolo existã discreţia cablurilor şi a ţevilor galbene. Noi avem un cadru legislativ stufos, fãcut de votaţii noştri, sã fie el oare inutilizabil? Ori nu este utilizat. Apoi, autoritãţile locale, sã nu se plângã de lipsa instrumentelor juridice de constrângere, de obicei cine este în vârful piramidei are si cei mei mulţi parlamentari, sã nu mai vorbim de instituţiile teritoriale.Uneori oamenii chestionaţi, oferã soluţii neaşteptate. Pornind de aici, mã gândesc la un chestionar difuzat prin mass-media, prin care sã se  solicite oamenilor soluţii pentru salvarea patrimoniului construit. Direcţia Strategii Publice şi Comunicare din Primãrie ar putea afla, astfel, soluţii ingenioase. Suntem într-o situaţie fãrã ieşire? Proprietarii aşteaptã, oraşul aşteaptã, nimeni nu se implicã, patrimoniul se topeşte în nepãsare. În final, toţi, vom jeli dispariţia personalitãţii arãdene, într-un pustiu de betoane, cabluri, cofrete, asfalt şi pavele. Am avut noi vreodatã moşi, strãmoşi, am avut îndustrie, am fost noi primii în vreun domeniu, am avut case secession, mozaicuri aurite??? Toate mãrturiile, vor spune copiii noştri, au fost îngropate de buldozerele asmuţite ca câinii, odatã cu sufletele înaintaşilor noştri.        

Sursa: Observator.info