Profesionalism medical şi ocrotire divină – doar acestea au făcut posibilă discuţia de ieri cu poliţistul împuşcat, Adrian Brna, „erou” al unui caz aproape de tragedie. Tânărul a stat de vorbă cu mass media pe hol, încercând peste puteri, să poarte un dialog cu toţi cei prezenţi.
 Sprijinit de zidul alb, la fel de alb în obraji, poliţistul nădlăcan răspunde calm şi concis întrebărilor presei. Am aşteptat să reintre în salon, după care am făcut cunoştinţă. E un sentiment ciudat şi frumos să vezi că omul necunoscut despre care ai scris doar din ce au relatat alţii - impresionat de caz, de cămaşa însângerată, de moartea care l-a aşteptat perfidă, ascunsă după copaci în noaptea de 8/9 iunie – se află acum în faţa ta. Starea sa se îmbunătăţeşte vizibil, dar suferinţa e mare şi de lungă durată. Încet, bărbatul s-a aşezat pe pat. „Am stat la terapie intensivă o săptămână. Ieri (luni n.red.) după-masă am fost mutat în salon...” Vrem să vedem operaţia. Poliţistul îşi ridică maieul, lăsând să se vadă o tăietură groasă, imensă, plină de cusături... Preţ de câteva clipe, privirile din salon se îndreaptă spre abdomenul tăiat şi cusut. „Îi cunosc bine familia celui care m-a împuşcat. Când stăteam la părinţi, am fost chiar vecini alăturaţi. O ştiu şi pe sora sa, aproape că am şi copilărit împreună. El, în schimb, a fost cu probleme de mic.” Am redeschis, cu strângere de inimă, subiectul împuşcării. „Pânda s-a făcut ca la carte, i-am văzut umbra ştergând zidul, după care, eu fiind cel mai aproape de el l-am somat. Nimeni nu se aştepta la armă. Colegii mei au rămas în umbră. A tras imediat. Pe moment nu am realizat ce mi s-a întâmplat, dar apoi, când colegul meu a intervenit în forţă, imobilizându-l – mi-am simţit cămaşa udă. Am văzut că sângerez. Acea jumătate de oră până la venirea Ambulanţei, mi s-a părut cea mai grea. Apoi, la fiecare curbă am simţit că mă doare din ce în ce mai rău...”Adrian e slovac după tată, român după mamă. „Părinţii au suportat greu vestea, nu s-au gândit niciodată că voi avea astfel de probleme, iar soţia m-a îmbărbătat tot timpul, spunându-mi că voi rezista şi mă voi face bine. Nădlacul nu este o zonă cu grad ridicat de infracţionalitate, dimpotrivă, dar iată că singurul urmărit general, acum internaţional – (ne-)a creat probleme grave. Dacă ar fi tras de mai departe mă făcea zob!” Întrebăm dacă s-a mai confruntat cu cazuri violente. „Fiecare caz e un unicat, am avut tot felul de probleme, dar nu cu infractori înarmaţi!” Începuturile sale de poliţist au plecat din Arad, apoi a dorit să lucreze în oraşul natal, aproape de familie. Recunoaşte că e o muncă specială, deloc uşoară şi plină de riscuri. „Mereu mi-am dorit în aceşti 7 ani de muncă să-mi fac un concediu pe la rude, să merg în locuri frumoase, liniştite. Poate că anul acesta voi avea ocazia, dar numai dacă mă voi face bine. Voi rămâne deocamdată, în concediu medical, apoi în concediu legal. Trebuie să mă vindec complet. Oricum, în aceşti ani, mulţi-puţini – am avut parte de multe cazuri, şi, chiar dacă am „trecut” pe la mare sau munte a fost doar pentru că eram în misiune!” Medicul chirurg îi monitorizează conversaţia, dându-ne să înţelegem că e cazul ca pacientul să se odihnească. Parcă nu te poţi despărţi aşa uşor de acest tânăr cu trăsături atât de plăcute. Privindu-i ochii mari, curaţi, obrazul alb – gândul te duce spre mintea întunecată ce a vrut să-i curme viaţa. Un alt tânăr, crescut în aceeaşi zonă... „Eu cred că ne aflăm în faţa unui caz complex. Infractorul avea gânduri mari, tocmai de aceea s-a şi utilat cu mănuşi chirurgicale, binoclu, armă, etc. Important este că a fost anihilat!”. Ce ar face acum, în aceleaşi condiţii?! Ezită, nu răspunde. Se gândeşte la familie, la copil, dar şi la misiunea care trebuie să continue. Adrian a pierdut mult sânge. „Am primit cam 3 litri de sânge. Mulţumesc tuturor celor care au donat sânge pentru mine şi m-au salvat.” În câteva zile, poliţistul va pleca acasă. Recuperarea, însă, e un proces de durată, intervenţia fiind extrem de dificilă. Adrian rămâne acelaşi om integru, (şi mai) iubit de comunitate, un ideal de poliţist pentru cei mici, un Exemplu pentru cei mari. Un OM!    

Sursa: Observator.info