Este vorba despre oamenii străzii, care în multe cazuri aleg acest stil de viaţă fiindcă nu se pot adapta condiţiilor normale de viaţă şi regulilor care li se impun atunci când ajung într-un centru. Restul, care ar face orice să scape de cutia de carton sau de bancheta din sala de aşteptare a Gării, ajung în Centrul de Criză pentru Copiii Străzii.
Centrul de Criză pentru Copiii Străzii din Arad este o unitate deschisă de tip rezidenţial, cu atribuţii social-stradale şi intervenţii în regim de urgenţă, care asigură beneficiarilor asistenţă în mediul stradal, consiliere, găzduire şi îngrijire de bază, educaţie şi socializare.Beneficiarii direcţi ai serviciilor oferite sunt copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani care se află pe stradă.Aceşti minori provin din categorii sociale defavorizate, familii ce nu dispun de mijloace materiele şi financiare necesare subzistenţei, părinţi ce îşi neglijează, exploatează sau îşi abuzează copiii, familii aflate în situaţie de criză.În prezent centrul beneficiază de un număr de 16 locuri, plus două locuri la izolator, însă momentan în cadrul centrului nu sunt decât 11 copii.„Ca procedură de intrare a acestor copii în centru ar fi abordarea lor pe stradă de către colegii care merg pe teren: asistenţii sociali şi psihologii, care stau de vorbă cu ei, le prezintă serviciile pe care noi le acordăm, beneficiile acestor servicii, dezavantajul de a sta pe stradă, problemele care pot interveni şi aşa mai departe. Ni se adresează şi copii cu vârste peste 18 ani, dar pe aceştia doar îi consiliem”, spune Erika Stark, şef serviciu Intervenţie în regim de urgenţă în situaţie de abuz şi neglijare a copilului. Cei mai mulţi dintre copiii străzii nu rezistă prea mult în centru, şi asta nu pentru că ar fi mult mai plăcut pe stradă, ci pentru simplul fapt că nu se pot adapta regulilor de la centru. Nefiind adaptaţi la un program normal pe care ar trebui să-l aibe orice copil, aceştia preferă să fugă din centru şi să se refugieze din nou pe străzi, unde au libertatea cu care s-au obişnuit.„În cadrul centrului avem un program de activitate care trebuie respectat, programul de odihnă, programul educaţionale, mesele care se iau la ore fixe, li se interzice de asemenea să consume alcool, droguri, să fumeze şi aşa mai departe. Din păcate am avut cazuri cu care s-a lucrat două-trei luni, după care au plecat”, a mai spus Erika Stark, şef serviciu.În cadrul centrului nelipsiţi sunt asistenţii medicali şi un medic specialist care vine de două ori pe săptămână să consulte copii. Când situaţia o impune se apelează şi la serviciile Spitalului Judeţean. Cei care nu au acte sunt identificaţi, iar dacă sunt născuţi în Arad sunt ajutaţi să îşi facă documentele. Din păcate foarte mulţi sunt din alte judeţe, lucru care îngreunează munca personalului de la centru.„Comparativ cu anii trecuţi, numărul copiilor care sunt aduşi de pe stradă în centru este în scădere şi chiar ne bucurăm că numărul copiilor de pe străzi este de asemenea în scădere. Motivul pentru care numărul copiilor a scăzut este că foarte mulţi au împlinit vârsta de 18 ani, pe unii i-am recuperat şi s-au reintegrat în familie cu monitorizare din partea noastră şi sperăm că totul  este înspre bine”, a mai spus Erika Stark.Copiii care ajung în centru sunt redirecţionaţi către şcoală, cei mai mici sunt duşi la grădiniţe şi se fac multe programe educative cu ei, de alfabetizare. În general, cei mai mari care împlinesc vârsta de 18 ani sunt încadraţi în muncă. „În prezent, la centru predomină partea masculină, iar cei care refuză să rămână la noi în centru sunt ajutaţi cu hrana zilnică, cu haine şi cu ce mai are centrul, pentru că sunt foarte puţine firme care fac donaţii. Alimentele sunt asigurate de la bugetul de stat, există o alocaţie obligatorie pentru fiecare copil, care trebuie respectată şi în general de sărbători mai primim pachete. Mai vin oameni care ne ajută, dar mai rar. Am apelat şi la Crucea Roşie, care ne-a mai sprijinit cu haine sau încălţăminte. Niciodată nu cred că se va întâmpla să nu mai avem niciun copil pe stradă, dar noi sperăm ca numărul lor să se diminueze măcar. Din păcate este un stil de viaţă pe care unii şi-l aleg singuri”, a mai spus Erika Stark.Periodic, copii sunt scoşi în parc, la plimbare sau au diferite activităţi. Sunt duşi la piese de teatru, la film sau se întâmplă ca elevii de la mai multe licee să vină din proprie iniţiativă şi să se împrietenească cu copiii de la centru.

Sursa: Observator.info