Echipa de baschet a CS Temerarii are nevoie de sprijin financiar şi moral pentru a obţine performanţe superioare 
Luna aceasta, Gelu Vrabie împlineşte trei ani de când face parte din echipa de baschet a Clubului Sportiv „Temerarii”.În această perioadă, Gelu a reuşit să obţină nenumărate premii, trofee şi medalii la diferite competiţii sportive, atât la baschet, cât şi la atletism: mai exact la probele de rezistenţă, viteză, aruncarea cu greutatea şi cu suliţa. Chiar dacă îşi desfăşoară activitatea într-un cărucior cu rotile, asta nu l-a împiedicat să participe şi la Campionatul Naţional de powerlifting, unde a obţinut locul II. Nu a ezitat niciodată să participe la toate competiţiile, unde de fiecare dată a adus onoare arădenilor, obţinând podiumul. „Îmi aduc aminte că la început nu am fost atât de entuziasmat să joc baschet, pentru că nu era o pasiune de-a mea. Dar, treptat am început să învăţ şi să fac progrese şi am ajuns la performanţa ca acum doi ani, inclusiv anul trecut, să câştigăm tot ce înseamnă la baschet la noi în ţară: am câştigat Campionatul Naţional, Cupa României şi în prezent suntem cea mai bună echipă din ţară”, spune cu mândrie Gelu.Din păcate, echipa trece printr-un impas. „Anul acesta a fost mai greu, pentru că avem nevoie de sprijin, atât moral, cât şi material. Deplasările în ţară sunt foarte costisitoare şi am avea nevoie de nişte sponsori, care să asigure acest lucru. E foarte greu şi cu cărucioarele, pentru că sunt improvizate, nu sunt nişte cărucioare speciale de baschet, dar chiar şi aşa ne-am descurcat. De asemenea, şi echipa noatră are nevoie de oameni. Din 7 membri, am rămas doar cinci, exact o echipă, dar avem nevoie şi de rezerve, iar pe calea aceasta aş dori să fac un apel către toate persoanele imobilizate, care ar dori să joace baschet”, spune Gelu.Încă de mic a iubit sportul, în special canotajul, pe care l-a şi practicat până la vârsta de 20 de ani, când a rămas imobilizat la pat, în urma unui accident stupid: „Eram la ţară, la bunici şi m-am plimbat cu căruţa. Din neatenţie am căzut şi căruţa cu cai a trecut peste mine. Mi-a fost afectată coloana şi de 11 ani sunt imobilizat într-un scaun cu rotile. Acest lucru mi-a schimbat radical viaţa. Am trecut prin nişte momente foarte chinuitoare şi plângeam tot timpul. Puteam să fac orice, aveam sportul în sânge şi simţeam că pot să fac orice, chiar şi să escaladez munţii. Simţeam că nimic nu îmi stă în cale şi niciun sport nu era imposibil pentru mine. Îmi doream să experimentez lucruri noi, dar nu am mai apucat. Pe lângă durerea pe care am suportat-o cred că cel mai greu a fost să accept ce mi s-a întâmplat. Însă Domnul a fost cu mine şi dacă nu-l luam pe El în braţe, nu cred că rezistam. Lui îi datorez totul!”, spune Gelu. La club a ajuns prin intermediul colegilor din echipă, care i-au propus să vină la o partidă de baschet. Aşa a cunoscut-o şi pe antrenoarea echipei de baschet, care în prezent este prietena lui. „ De-atunci viaţa mea s-a schimbat în bine şi am început să văd viaţa cu alţi ochi, chiar şi într-un scaun cu rotile. Ne-am susţinut reciproc, de curând ea a terminat Facultatea de Sport, unde a luat licenţa cu 10 şi în doi simţi că totul e mai bine”, mai spune Gelu Vrabie.La nivelul echipei, Gelu îşi mai doreşte un singur lucru: să ajungă să joace şi afară, unde să fie la fel de buni ca în ţară: „Aici suntem cei mai buni dintre cei mai slabi, iar dincolo suntem cei mai slabi dintre cei mai buni! Pentru a fi cei mai buni peste tot am face un apel către oamenii cu suflet să-şi îndrepte privirea spre noi şi să ne ajute pe plan financiar sau cu cărucioare mai performante”, a încheiat Gelu Vrabie.

Sursa: Observator.info