Crescătorii de animale devin o categorie din ce în ce mai rară, mai urgisită – deşi programele guvernamentale şi europene răstoarnă maldăre de proiecte prin care „fermierii” noştri îşi pot dezvolta afacerea şi pot câştiga bani frumoşi. Unii au rămas la stadiul deţinerii de animale în ... bătătură, alţii, mai curajoşi şi-au luat inima-n dinţi şi s-au aruncat în vâltoarea înfricoşătorului război al documentaţiilor, avizelor, certificatelor, aprobărilor, etc . Ei, bine, cine a avut norocul, răbdarea, şansa şi ce s-o mai putea numi – să treacă de acest infern-purgatoriu, aşteaptă cu speranţă venirea bănuţilor pentru susţinerea, pornirea sau dezvoltarea afacerii propuse. De cele mai multe ori, însă, tomul de documente este respins, fără prea multe explicaţii, iar costul imens al întocmirii actelor, plus speranţele pierdute au prăbuşit în hău orice alt demers.    Blândele ovine continuă, deci, chiar şi în aceste condiţii atât de vitrege – să aducă venituri bunicele celor care nu se încumetă să renunţe la ele, chiar dacă mai toate păşunile au intrat sub şenilele legii retrocedărilor. Prezentăm cazul unei băciţe venite din Jina Sibiului – Norica Beschiu - hotărâtă să facă treabă şi aici, la Nădab, zonă de câmpie a Crişului Alb. Fără nicio îndoială atunci când mergi la piaţă, nu poţi ocoli hala de brânză-lactate. Mirosul ispititor te aduce aici fără să vrei, mai ales dacă ştii că marfa pe care o cumperi e de cea mai bună calitate. Abonatul zilnic la brânză, lapte, iaurt, smântână, telemea, caş, urdă, liptai şi ce-o mai fi – îşi cunoaşte omul şi nu cumpără decât de aici. De asemenea şi producătorii îşi au clienţii lor. Asta înseamnă, în primul rând – încredere şi stabilitate, rezultată, evident, din calitatea produsului. Pentru că, deşi piaţa e plină de brânzari şi lăptari, produsele diferă, uneori, mult la calitate. De câte ori nu aţi luat lapte alterat sau brânză acră deşi asigurările au fost că totul e proaspăt?!Ei bine, azi vă vom prezenta o băciţă adevărată, iubitoare de animale, poate şi de aceea laptele şi brânza din gospodăria ei sunt excepţionale.O femeie perfecţionistăNorica Beschiu din Nădab e o femeie tânără, exagerat de activă, mereu cu gândul la treabă, păstrând accentul femeilor de munte din zona Sibiului. „Am venit aici în urmă cu 12 ani, ne-am cumpărat o casă pe care acum o modernizăm, în pas cu munca de la stână.” Nu-i place să vorbească decât ceea ce trebuie şi cât trebuie. Ne lasă să intrăm în proaspăta sufragerie, aripa de clădire nou ridicată, apoi în brânzărie. Totul e modern şi cu mult bun gust. Brânzăria, însă, ne-a impresionat total prin igiena perfectă a spaţiului, realizat la standard; totul în gresie albă, extrem de curat, de parcă te afli într-o sală de operaţie, nicidecum în locul în care se face primul cheag, se lasă să se scurgă brânza, se taie şi se lasă la odihnit în butoaie mari. Aici e răcoare, şi umbră, iar tablele imense de telemea/caş – proaspăt sau mai uscat îşi aşează savoarea în linişte. Zerul picură încet, adunat într-un cazan imens. Totul e igienic şi modern. Băciţa descoperă la vedere minunile pătrate şi albe, atât de gustoase, cu gesturi încete, pline de grijă. O astfel de imagine nu te poate îndemna decât la comparaţii; femeia pare o mamă ce-şi desfaşă pruncul, apoi îl înfaşă, grijulie, la loc. Aerul e curat şi uscat. În butoaiele uriaşe, cheagul imens e acoperit cu folii şi lăsat să se prindă. „Noi nu grăbim timpul de închegare. Fiecare tip de brânză are „certificatul” ei de naştere, nu totul se face la fel! – spune preocupată Norica. Caşul are un  timp de preparare şi păstrare, telemeaua proaspătă, altul, cea uscată, altul şi tot aşa. Ceea ce mă interesează însă este produsul final: totul trebuie să fie aspectuos, curat, sănătos şi gustos!” Meseria a învăţat-o din familie, de mică fiind atrasă de îngrijirea animalelor. „Oile sunt blânde, într-adevăr, dar trebuie să ai grijă de ele şi să le asiguri toate condiţiile pentru ca şi ele la rândul lor să-ţi dea laptele cel mai bun. Sunt cheltuieli multe, începând de la angajarea unor ciobani de încredere şi pricepuţi; apoi trebuie să asiguri animalelor o păşune bună şi grasă, apă, umbră - să le mulgi la timp, să le tunzi, să le asiguri condiţii optime la stână.”  Maria-Lavinia Beschiu, o frumuseþe de copil- creºte sãnãtos cu brânzã ºi lapte  Promovarea producătorilor lipseşte total din mapa guvernului Cele 500 de oi sunt averea familiei. Soţii Beschiu sunt tineri şi muncesc din răsputeri pentru ca afacerea să meargă bine. Nu ştim câţi crescători de animale, producători – se pot mândri cu astfel de încăperi standard în care produsele lor stau în cea mai perfectă igienă şi condiţii optime pentru maturare. Cei doi soţi muncesc din greu de dimineaţă până noaptea târziu, în timp ce micuţa lor de 3 ani, Maria-Lavinia este un copil inteligent, sănătos, vesel şi foarte... politicos. Este mândria, lumina şi bucuria familiei. Norica povesteşte că „eram aici cu toată casa în construcţie, plină de muncitori, plus oile. Ei bine, am lucrat toată ziua, am făcut de mâncare la atâţia oameni, curat, iar seara m-au apucat durerile de naştere. Am fost dusă de urgenţă la spital la Arad. Micuţa a venit pe lume mai repede, tocmai din cauza efortului depus pe tot timpul sarcinii. Asta e, am fost obişnuită mereu cu munca, eu nu ştiu ce înseamnă să stai...”Programele promovate şi finanţate de guvern sau din fonduri UE sunt o nebuloasă în care nu se bagă. „Nouă ne ajunge atât, şi-aşa e mult de lucru, iar bani ca să aruncăm pe kile de acte – n-avem, mai ales că totul e foarte nesigur...” Dacă regretă ceva e faptul că fermierii, legumicultorii, agricultorii, producătorii, în general sunt cu totul ignoraţi de cei care conduc destinele ţării. „Totul e lăsat de izbelişte, fiecare să se descurce cum poate... Păcat de fostele ferme căzute în ruină sau vândute pe bani de nimic...” Norica are dreptate: ca să porneşi acum o afacere legată de fermă îţi trebuie mulţi, foarte mulţi bani, relaţii grele peste tot şi oportunităţi. Plus o piaţă de desfacere sigură.   

Sursa: Observator.info