Noul manager al Spitalului Judeţean, Carmen Neamţu, plonjează în funcţie într-o situaţie tare încâlcită. Scandalul legat de prestarea serviciilor de spălătorie şi curăţenie a devenit grotesc. Interesele obscure întârzie soluţionarea unei probleme deloc complicate.Oameni importanţi şi instituţii cu greutate spun cuvinte grele, îşi dau cu presupusul, lansează acuzaţii grave. Între timp, se gripează periodic activităţile de spălătorie şi curăţenie, fapt care pune în pericol sănătatea pacienţilor. E important de precizat: blocarea celor două activităţi nu face doar să se aştearnă praful pe sub paturi şi ca doctoriţele cochete să umble cu halatul alb pătat de cafea – se pune problema riscului unor infecţii post-operatorii (şi aşa ridicat la noi).  În gâlceava generală, în care diferendele personale au ajuns să interfereze cu cele politice, se omite cu bună ştiinţă că problema trebuie tranşată simplu, potrivit contractului în vigoare.Noul manager al spitalului şi responsabilii din sistemul sanitar – nu prefectul, nu partidele politice – au datoria să verifice dacă acest contract este respectat:Dacă firma prestatoare şi-a făcut treaba, potrivit legii. Dacă Spitalul Judeţean a respectat – sau măcar a încercat să respecte – graficul de plată pentru firma prestatoare de servicii. Dacă spitalul este în incapacitate de plată, ce se poate face pentru a-l ajuta să depăşească momentul dificil.În mod normal, la Spitalul Judeţean nu poate fi vorba despre o situaţie complexă, care să determine un scandal de mai bine de jumătate de an. Cele două servicii aflate în litigiu sunt foarte importante şi, de aceea, trebuie să fi fost verificate de instituţiile abilitate. Trebuie să existe, în consecinţă, acte scrise negru pe alb, care să certifice calitatea serviciilor prestate. În cazul în care acestea sunt necorespunzătoare, pot fi făcute civilizat demersuri pentru rezilierea contractului, în niciun caz sistarea sau încetinirea plăţilor. Tot potrivit contractului şi situaţiei contabile de la „judeţean” se poate stabili în câteva minute care este nivelul real al datoriilor către firma prestatoare.În locul unei soluţii civilizate, părţile implicate se pierd într-un conflict fără rost, care se extinde în zone obscure ale politicii. Nu-i suspectez de naivitate pe cei care fac să mocnească această situaţie tensionată. Harababura, scandalul denotă că afacerea (de bună seamă rentabilă, din moment ce stârneşte atâtea pasiuni) este mai complexă şi mai ramificată decât lasă să se înţeleagă, oficial, autorităţile. Care autorităţi, apropo, tot analizează de câteva luni situaţia creată, fără un punct de vedere oficial. Peste diferendul pur comercial, soluţionabil pe contract, se suprapun interese comerciale, conflicte politice şi lupta pentru controlul sistemului medical arădean. Unii încearcă să pună mâna pe contracte, alţii au scuturat de scaunul managerului Mirandolina Prişcă, alţii vor să-şi execute adversarii politici pe care îi simt că dau târcoale borcanului cu miere. Războiul de culise menţinut de aceste interese ascunse face, desigur, victime colaterale. Primele sunt angajaţii firmei prestatoare – în general oameni simpli, cu salarii mici – care rămân fără lefurile care le asigură traiul de zi cu zi. Apoi, pacienţii periodic nu se pot opera, care îşi riscă sănătatea într-un spital în care normele sanitare devin îndoielnice (să sperăm că nu vom avea şi victime în adevăratul sens al cuvântului). Dar, cărui „strateg” i-a păsat vreodată, într-un conflict, de victimele colaterale?  

Sursa: Observator.info