Deşi incredibilă, moartea e un lucru obişnuit, mereu prezentă - cuibărită în pântecul dătător de viaţă şi până la adânci bătrâneţi. Cu atât mai respingătoare pare cu cât hăul său funebru adânceşte în el tinere vieţi. Cine administrează ceea ce noi pe pământ numim - tragedii, iar în ceruri se luminează raiul cu aceste suflete curate?!    Adrian avea doar 17 ani, o familie care-l iubea mai presus de propria viaţă şi un viitor frumos în faţă. Azi, trupul său va intra în legea pământească a firii, iar sufletul pur va deschide uşa Raiului, înconjurat de îngeri. Moartea cere mereu un vinovat, în timp ce sufletul plecat în tării a găsit toate răspunsurile.
E vară toridă, miez arzător de iulie, vacanţă, bucurie, relaxare. Ştrandul arădean debordează de tineri, copii, adulţi - o mare de oameni dornici să-şi petreacă aici clipe plăcute. Duminica a 7-a după Rusalii a fost cea care a oprit paşii unei vieţi abia ieşite din copilărie - Adrian Cernatari de 17 ani.Pornim de la un comunicat sec ce anunţă decesul unui tânăr pe ştrand. Prea puţin pentru această neîmplinită tinereţe.
„Adiţă... viaţa noastră!”O coroană simplă cu flori roşii, o panglică de adio străjuieşte uşa pe care Adi a închis-o duminică, pentru ultima dată. În casă, lacrimi, feţe cernite, doliu. E foarte greu chiar şi să saluţi, să pui prima întrebare şi să foloseşti numele fiinţei dragi la timpul trecut. Mai ales dacă e un băiat frumos de 17 ani, copilul iubit al bunicilor care l-au crescut din faşă, răsfăţat de mătuşi, unicul nepot al familiei... Dumitru Mircea Cernatari şi-a zidit fiinţa în peste 40 de ani de muncă la conducerea clubului de fotbal ce activează în Aradul Nou, un om dedicat fotbalului precum călugărul, Dumnezeului său. Acesta este „nea’ Mircea” pe care-l ştie un Arad întreg, cu mic cu mare. Azi - el nu este decât bunicul. Bunicul lui Adi care nu mai este.Stăm în faţa unui om dărâmat, pustiit - care l-a pierdut pe Dumnezeul ce i l-a luat pe Adi. „Am trei fete şi un băiat. Niciunul nu e căsătorit, doar Claudia ni l-a dat pe Adiţă, singurul nepot. L-am luat la noi şi l-am crescut ca pe copilul nostru. Era mai mult decât viaţa şi lumina ochilor noştri. Eu l-am dus prima dată pe teren, apoi venea cu mine peste tot în ţară, la meciuri. Nu i-a lipsit nimic, niciodată. Era ca un prinţ... Nu mai am de azi Dumnezeu!”
Ultima oră „Sâmbătă fusese cu părinţii la Fântânele la balastieră – spune bunicul. Mai rămăseseră ceva mici, grătare, frigărui. Duminică a fost la părinţi în Micălaca, iar pe la 17.30 a ajuns acasă. „Miha’ dă-mi să mănânc ceva!” - i-a spus fiicei mele”. A mâncat, apoi a spus că iese puţin pe ştrand, urmând să-şi întâlnească acolo altă mătuşă, Nicoleta. Când a plecat, şi-a pupat cu fervoare bunica, spunându-i cât de mult o iubeşte. Ajuns pe ştrand s-a întâlnit cu mătuşa Nicoleta. „A stat cu ea pe pătură, după care, la scurt timp s-a ridicat şi a spus că merge să-şi ude picioarele. Adi nu intra niciodată în bazine din cauză că nu ştia să înoate şi purta şi aparat auditiv. L-a văzut mergând spre bazinul mic, apoi udându-se. Câteva minute mai târziu, Nicoleta s-a ridicat de plecare şi l-a căutat din ochi. L-a mai zărit o clipă prin mulţime, după care l-a pierdut. Dar nu şi-a făcut griji, ştiind că va reveni”. Dezastrul s-a produs câteva clipe mai târziu.
...în ghearele morţii în mijlocul a sute de oameniDe aceea pare totul incredibil. Nimeni nu ştie cum şi de ce a ajuns Adi la bazinul cu valuri şi cum a intrat în apă. Martori au fost destui. Unii au vorbit chiar atunci, în timp ce tragedia a lăsat în urmă (prea) multe variante: a sărit peste mantinelă deşi sunt puse avertismente scrise; a alunecat în apă, s-a lovit rău la cap, etc. Părinţii spun că băiatul a fost împins. Cert este că la aproximativ 8 ore de la accident, inima lui Adi s-a oprit.
Nu a mai găsit drumul spre viaţăIată cum au decurs operaţiunile de salvare, pas cu pas.Paul – salvamar. „Eu am fost la locul meu, în punctul de observaţie, dar aria de supraveghere este foarte mare. Nu am cum să prevăd ce face un om sau altul în secunda următoare. De aceea trebuie să fii responsabil când eşti atenţionat asupra unui pericol! În acest caz am fost alertat de o doamnă care mi-a spus că este un băiat în apă (bazinul cu valuri). „Nu ştiu ce face, se joacă sau pluteşte sub apă...” Am sărit imediat după el şi l-am scos afară. Se pare că o altă doamnă l-a văzut cum a intrat în apă, după care, la câteva minute s-a şi întâmplat nenorocirea.  Era în apropierea ciupercii, (unde apa e adâncă de aproximativ 2 metri) şi plutea. L-am scos imediat afară şi i-am dat primul ajutor, apoi am sunat la 112. Mi-am făcut datoria. La un moment dat părea să-şi revină, a vomitat. Apoi au venit cei de la SMURD”.SMURD-ul a efectuat mai multe manevre de resuscitare, timp în care din gura victimei au pornit mai multe vomismente, unele sângerii. Apoi maşina a plecat cu băiatul căzut în comă spre spital.    Administrator ştrand, Mircea Pecican: „Mulţi tineri dau dovadă de teribilism. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat cu acest băiat, cert este că a fost scos din apă de către salvamar, acordându-i-se primul ajutor, după care a fost chemat SMURD şi transportat la spital.”Dumitru Mircea Cernatari, bunicul. „Am fost sunaţi de către fiică să venim urgent la spital. Ne-am dus ca vântul. Ce pot să spun este că maşina Ambulanţei a stat afară în curte vreo jumătate de oră până când l-au dus la Urgenţă... De ce?! Am auzit din spatele maşinii cum un cadru medical din Ambulanţă, o femeie i-ar fi replicat celuilalt coleg prezent şi el pe maşină „ Ce, ai fi vrut să verse pe mine?!”Patron terasa Vista, Vasile Scorţeanu: „Eu am văzut doar când lumea s-a adunat în jurul bazinului. Apoi i s-a dat ajutor de către salvamar, după care a venit Ambulanţa.”  Corina Drăghici, purtător de cuvânt, primărie: „Există 4 salvamari, câte 2 pe tură, dar fiecare intră în apă pe proprie răspundere. Adâncimea apei este marcată!”Adus în sala de Urgenţe, aparatele de resuscitare au luptat brutal cu inima băiatului ce părea învinsă de ceva nevăzut. Medicii au reuşit, oarecum, o stabilizare, după care l-au trimis pe Terapie Intensivă. Aparatele de respirat urcau şi coborau obosite de împotrivirea celui care pierduse lupta cu viaţa. La ora 2 noaptea, viaţa lui Adrian s-a scurs cu ultima linie înregistrată pe monitorul cardiac.
***Am intrat în camera pe care Adi o împărţea cu unchiul său Marcel, fiul lui nea’ Mircea, internat şi el la neurologie. „A făcut comoţie cerebrală în urmă cu câţiva ani, iar acum, în urma veştii, a recidivat...” - plânge bunicul şi tatăl. Camera răcoroasă păstrează intact locul în care băiatul visase vise de tinereţe. Câinele său, un  lup superb stă abătut şi plâns, păzind patul care de-acum înainte va rămâne gol. Pe un colţar, mingile lui Adi, una roşie ca para focului; mănuşile de portar, telefonul full de prietenii care au sunat disperaţi... Diagnosticul dat de legist în urma autopsiei: stop cardiorespirator, encefalopatie post anoxică, comă de grad IV.Tatăl vitreg al băiatului, Francisc Madar este hotărât: „vom depune plângere la parchet. Copilul nu ştia să înoate; niciodată nu a intrat în bazin, oriunde am fost cu el. Certitudinea noastră este că a fost împins în apă! Vrem să aflăm adevărul şi vom lupta, indiferent cât timp va lua acest lucru!” Rămâne de văzut ce au înregistrat camerele de luat vederi pe data de 26 iulie, ora 18 la bazinul cu valuri.Azi, trupul băiatului va pleca spre veşnicia din care s-a întrupat - de la capela cimitirului din Aradul-Nou.             
  Adrian Cernatari Diamantul familiei, iubit de prieteni, fire deschisă, sociabilă, bun la suflet, numindu-şi bunicii „tati” şi „mami”. Trebuia să intre în anul II la Liceul Forestier din Aradul Nou, acolo unde a stat cu bunicii, înainte ca aceştia să fie evacuaţi de proprietar. Mare iubitor de fotbal, împătimit după UTA, nescăpând niciun meci dar şi fan dinamovist. Îi plăcea culoarea roşie, devotat fiind culorilor clubului iubit. „Dacă îi deschideţi dulapul veţi vedea că aproape toate hainele lui sunt roşii... – plânge Mihaela, una dintre mătuşile lui. „La echipa de juniori era portar” – adaugă bunicul. În afara fotbalului, lui Adi îi plăcea calculatorul. Un copil respectuos, liniştit, iubitor de familie – care nu a făcut rău nimănui. Lumina casei, lumina sufletului lor – s-a stins.

Sursa: Observator.info