Imaginea străzilor cu gropi pătrate, gurile de canal cu capacele furate, adică – este o obişnuinţă în frumosul Arad ce se transformă pe zi ce trece. Ce rost au pavelele, noile linii de tramvai, canalizarea, asfaltarea, bordurile, pubelele, rondourile cu flori, felinarele, băncile, parcurile – când ceata întunecaţilor, ţiganii - îşi fac legea ciordelii zilnice, sub nasul nostru şi al oamenilor legii?! Datorită nepăsării generale, Aradul – intrat în rândul oraşelor europene – a rămas (aproape) în totalitate dezgolit de capacele stradale ale gurilor de canal. Hăurile lăsate descoperite de furturile ţigăneşti au ras zeci de picioare şi mâini. Cui îi pasă?! O simplă privire în curtea firmelor de fier vechi ar fi edificatoare, dar nimeni din cei competenţi nu este curios să cerceteze furăciunile pentru că...Da, de aceea.                                         Furtul capacelor de fier de pe canalele stradale arădene este un „sport” demult „autorizat” de tăcerea uimitoare şi nepăsătoare a celor care ar fi trebuit să oprească şi să pedepsească acest jaf. Cum este posibil ca într-un oraş ce se bate în piept cu europenismul său, a cărui primărie face împrumuturi grele, achitate la ultimul bănuţ tot de către contribuabili – să se permită la bună vedere asemenea acte de vandalism şi furt calificat în dauna avutului obştesc, fără ca ţiganii, autorii principali ai acţiunii  „canalul” – şi să nu fie deranjaţi de vreun om al legii pentru fapta lor?! Cine sunt aceşti hoţi cu valută grea în buzunarele bălţate, care este modalitatea de înţelegere între ei şi paza şi ordinea publică, omul legii, legea, în final – dacă toată lumea vede, constată, ridică din umeri şi ocoleşte groapa căscată în urma furtului de capace de canal?! Fără exagerare, alegeţi oricare stradă doriţi din centrul urbei sau de oriunde altundeva şi veţi vedea lipsa capacelor;  dacă a mai rămas vreunul e doar o pură întâmplare... Dacă am face o statistică privind persoanele care şi-au sucit piciorul călcând – mai ales pe timp de noapte într-o asemenea groapă, am rămâne şocaţi câte de multe ar fi. Iată unul din sutele de exemple – aflat la intersecţia străzilor Brâncuşi colţ cu Brâncoveanu, în care capacul de canal a fost furat iar gura de canal a rămas căscată de vreo două săptămâni. Aici şi-au mai rupt mâinile şi picioarele locuitori din zonă, şi, pentru că nimeni nu are de gând să astupe hăul provocator de accidente – gura de canal aşteaptă noi victime. E fain de tot să rupi o creangă din pom şi s-o înfigi în groapă, probabil cu buna intenţie că acolo va creşte cândva un pom... De fapt, aţi văzut cumva vreo groapă de canal acoperită după ce a fost furat capacul?! Noi nu! 

Sursa: Observator.info