Aşezat într-un loc romantic, pe un umãr de stradã urcãtoare, acoperitã mult de coroane de pomi – unicul muzeu apicol din... România se aflã la Miniş (com. Ghioroc). Mai mult ca sigur – sunt mulţi arãdeni care habar n-au de existenţa acestuia, aşa cum n-am ştiut nici noi pânã când nu am ajuns aici într-o cu totul altã documentare. Interesant sau trist este faptul cã informaţia atât de preţioasã, nu am primit-o din partea primãriei, aşa cum era firesc. A fost „culeasã” de pe stradã, de la minişenii care se mândresc foarte cu „omul-albinã”, consãteanul lor, Arcadie Kovacs.
„Sufletul florii trecut în eternitatea mierii...”L-am cunoscut – cum altfel – într-un miez de toamnã de aur vechi, scurgându-şi mierea razelor strãfulgerate în frunzişurile coapte de soarele verii. Urca agale pe strada pietroasã, cu şapca sa de pictor flamand pusã mereu într-o parte. Este omul ieşit din vârstã, cu faţa luminatã mereu a zâmbet, cu privirea agerã şi mintea limpede. Intrãm în curtea pãtratã, plinã de pomi, flori şi verdeaţã. Pânã când albinarul se pregãteşte sã discutãm – privesc acest colţ rãpit din raiuri, tãmãduind trupul şi sufletul, întorcând omul la Dumnezeu. Despre acest bijutier al stupilor ce ştie sã transforme polenul miresmelor florale în nectar de miere – s-a (mai) scris. Aşa, datoritã presei – cu un articol-douã, trei – Arcadie a început sã fie cãutat şi vizitat de tot mai multã lume la Miniş – locul ideal de muncã şi creaţie a prietenelor sale de-o viaţã, albinele. Nu insist acum asupra a ceea ce s-a mai scris, ci subliniez faptul cã, iatã, dupã o muncã de zeci de ani, roadele încep sã aparã. „Nu e vorba de vânzare – spune albinarul – eu nu sunt fabricã sã produc miere în serie, ci de schimbarea mentalitãţii celor care vin aici: oameni bolnavi, stresaţi, deprimaţi, chiar şi copii – mulţi anemici sau cu diferite afecţiuni vizibile sau ascunse. Am învãţat în toţi aceşti ani de când mã ocup cu albinãritul – sã studiez bolile şi sã le gãsesc, uimitor – leacul în acest aur lichid care este mierea. Nimic mai natural, mai curat decât sufletul florii - polenul - adus de harnica şi buna albinã în stup. Am un cult deosebit pentru aceastã micã-mare reginã a lumii, un exemplu demn de urmat de noi toţi. Aşa am înţeles cã Dumnezeu lucreazã în fiecare fiinţã sau vietate, oricât de micã – peste tot existã înţelepciune şi armonie  doar sã-ţi dai seama şi sã continui acest lanţ – nicidecum sã-l întrerupi sau sã-l distrugi!”
Un câştig imens: copiii preferã mierea!Inginer electronist de meserie, Arcadie a fost atras de albinãrit urmând exemplul bunicului sãu. „Din 1988 am început sã mã ocup serios de albinãrit şi sã studiez mult, dorind sã cunosc totul despre albine, viaţa şi obiceiurile lor, stupãritul.       În câţiva ani, cu ajutorul soţiei am reuşit sã fac ceva ce mi-am dorit demult, un muzeu dedicat Albinei! A fost o muncã susţinutã, deloc uşoarã – pentru cã aici am vrut sã concentrez tot ceea ce înseamnã miere, mostre din produsele de miere şi pe bazã de miere pe care le-am produs în timp, reţete de sãnãtate şi frumuseţe – cu alte cuvinte o viaţã trãitã altfel, în împãrãţia mierii. Luaţi exemplu meu, eu am reuşit – iatã, la 80 de ani mã simt perfect, tânãr, plin de energie şi idei!” Eşti de-a dreptul invidios pe omul acesta înalt şi drept, zâmbitor şi glumeţ dar ager şi perspicace, bine informat şi mereu deschis noutãţilor. În 2002 a deschis Muzeul Apicol - unic în ţarã şi la ora actualã! Dacã la început treburile au mers oarecum greoi – din cauza nepopularizãrii evenimentului, acum muzeul a început sã fie vizitat zilnic / sãptãmânal de lume de peste tot: turişti, elevi, copii cu pãrinţi, lume strãinã. Dupã zeci de ani de muncã, Arcadie a devenit cunoscut, în sfârşit. „Sunt fericit cã munca mea a dat rezultate: nu am trudit pentru mine ci pentru semenii mei. Mierea este un aliment ideal pentru sãnãtate - care trateazã şi te fereşte de o mulţime de boli! Am avut mai multe prezenţe la Târgul Expo din Arad şi mi-am câştigat deja o clientelã fidelã pentru cã produsele mele se adreseazã unei game largi de afecţiuni şi tratamente. Sunt însã extrem de mulţumit când vãd cã tânãra generaţie calcã pragul muzeului... Copiii, viitorul de aur – cum se spune – sunt curioşi şi învaţã totul foarte repede. Nu existã sãptãmânã sã nu vinã la Miniş douã-trei grupe de elevi sau chiar copii de grãdiniţã cu educatorii sau profesorii lor. Eu le explic totul cu rãbdare, iar ei sunt foarte încântaţi. Întotdeauna le ofer o micã degustare din cele mai bune produse de miere, iar la plecare – sunt ştampilaţi cu efigia muzeului! Va fi o amintire plãcutã şi plinã de învãţãminte. Sã ştiţi cã foarte mulţi copii care nu se atingeau de miere – dupã vizita fãcutã la muzeu au cerut acasã, miere! Anul 2009 a fost un an excelent, muzeul a fost vizitat pânã în toamna asta de peste o mie de vizitatori din care 20 la sutã au fost strãini, deosebit de încântaţi şi surprinşi de cele vãzute şi învãţate aici...”
*                      *                        *   Arcadie Kovacs oferã câteva recomandãri: mierea de salcâm pentru bolile de plãmâni, afecţiuni respiratorii, tei - excelent tranchilizant şi liniştitor nocturn, rapiţã – bun fortifiant, poliflorã – energizant, mierea de pãdure (miere neagrã) – nu este miere propriu-zisã, dar este foarte sãnãtoasã şi bogatã în minerale. Ofertele de sãnãtate ale albinarului nu se opresc aici – oricine se poate înfrupta în bunãtãţi numite caş de miere, ceai antifoame, siropuri absolut naturale de mure, zmeurã, afine, vişine, gutui, lubeniţã, rebarbãr, hrean, nucã, migdale, caise, etc. – totul cu miere! – dar şi miere-tratament cu ardei iute, usturoi sau.... pietre preţioase (onix, agat, malachit cristal, jad, etc.). „Pietrele emanã fiecare energia sa propie înglobatã în miere, astfel cã cel care consumã din aceastã combinaţie specificã naturii sale interioare are mult de câştigat”. Îndemnul nostru nu poate fi decât unul: cãutaţi-l pe „doctorul-albinã” şi veţi fi pe deplin sãnãtoşi şi...fericiţi!       

Sursa: Observator.info