Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, supranumit şi „Luceafărul Huilei” a fost ieri la Arad, în vizită la vechi cunoştiinţe. Deşi a stat doar câteva ore în oraşul de pe Mureş, Miron Cozma şi-a găsit timp să ne vorbească despre cum vede el situaţia actuală a sindicatelor naţionale, dar şi despre candidaţii la preşedinţie. De-asemenea, ne-a vorbit despre intenţia formării unui nou partid, de stânga, ca doctrină, prin care doreşte să-i pedepsească pe cei care l-au acuzat pentru mineriade, şi l-au închis pe nedrept, care şi-au bătut joc de cetăţeni. „Toate aceste evenimente - mineriadele - au fost organizate de Iliescu, însă acesta nu a putut să se pedepsească pe el însuşi. S-a dat vina pe mineri pentru multe acţiuni care nu le-au aparţinut. Am fost acuzat pentru infracţiuni pe care nu aveam cum să le fac, pentru că, potrivit legii, acestea se refereau la angajaţii de la Căile Ferate. Eu nu am fost angajat acolo. Cu infracţiunile cumulate, am primit 61 de ani de detenţie. Am dosar la Strasbourg unde apar drept victimă a mineriadei din iunie 1990. Pentru Mineriada din 14-15 iunie 1990 nu am fost niciodată acuzat”, ne-a spus Cozma.   „Bugetarii sunt într-o situaţie disperată, dar sindicatele acţionează politic”
S.R.: Sindicaliştii au vorbit în ultimul timp despre greva generală în sectoarele bugetare. Credeţi că este oportună o asemenea manifestare în această perioadă, în preajma alegerilor prezidenţiale?Miron Cozma: În primul rând, eu sunt de acord cu această formă de manifestare pentru că bugetarii sunt într-adevăr într-o situaţie disperată - salariile profesorilor, învaţătorilor, medicilor şi asistenţilor medicali precum şi ale altor categorii sociale din aceste zone ale societăţii sunt mizerabile. Dar, eu pun totuşi o întrebare: de ce tocmai acum şi de ce nu în vară, când era cald? De ce în preajma alegerilor? Eu nu sunt de acord cu aceste acţiuni pe care le consider nu acţiuni sindicale, ci acţiuni politice. Deci, repet şi subliniez: sunt de acord cu mişcări sindicale împotriva regimului politic instituit, a guvernului existent, pentru că într-adevăr salariile sunt mizerabile. Nu este posibil ca salariul mediu în România - salariul mediu - să fie de 300 de euro, în condiţiile în care la nivel european, căci şi noi suntem ţară europeană, salariul mediu este de aproximativ 1.500 de euro. O spun cu toată convingerea că dacă mâine aş fi preşedintele României îi pot asigura pe români că sunt fonduri, acum în situaţie de criză, pentru ca media salariului, dar şi a pensiilor să fie de 1.000 de euro. Deci, acum în situaţie de criză ar fi posibile salarii de 1.000 de euro. Aici mă refer la media salariilor şi pensiilor. Pensile sunt de-a dreptul derizorii ca şi salariile de altfel. Eu pot asigura o medie de  salariu la această oră de 1.000 de euro într-o primă etapă. Deci, preotestele din această perioadă mi se par că sunt acţiuni politice şi nu sindicale.S.R.: Mai multe categorii sociale s-au revoltat cu privire la salarizare şi alte probleme, însă minerii nu s-au solidarizat cu ei. Nu mai au nemulţumiri? Ce se întâmplă cu ei?Miron Cozma: Minerii sunt şi ei într-o situaţie disperată, din păcate nu au un lider sindical. Cel puţin eu nu cunosc un lider care să militeze pentru drepturile lor. „Miliţienii” mi-au aprobat să intru prin Petroşani să merg la mormântul părinţilor mei. Acolo, mi-a trebuit o oră să ajung de la intrarea în cimitir până la mormânt. Mi-au spus de problemele lor – trăiesc greu, sunt disperaţi. Foarte mulţi oameni au avut de suferit de pe urma mineritului şi nu doar minerii. Din păcate nu sunt lideri de sindicat.
„Eu m-am luptat cu politicienii începând încă din anul 1991”
S.R.: Se spune că există o complicitate între liderii confederaţiilor sindicale şi cei ai partidelor politice. Cum vedeţi această presupunere?Miron Cozma: Sigur există. Eu, nu pentru că sunt eu Miron Cozma dar nu ştiu un lider de sindicat în România care să-şi fi sacrificat libertatea, viaţa poate, familia şi... poate până la urmă şi nivelul de trai pentru un ideal, un ideal sindical. Eu le-am sacrificat pe toate acestea şi nu am trădat nu am fost niciodată de partea politicienilor. Eu m-am luptat cu politicienii începând încă din anul 1991. Eu întotdeauna m-am luptat cu politicienii. Văd, cu stupoare, mari lideri de sindicat care sunt ba miniştri, ba prin Parlament. Mai mult, cei care sunt acum (n.r. lideri de sindicate), unul dintre ei este şi Bogdan Hossu care a avut nesimţirea, ca în momentul în care eu am fost băgat în puşcărie, în 1997, să le spună guvernanţilor că sindicatele nu mai vor indexările salariale. Au introdus acele bonuri de masă care sunt de fapt o afacere, pentru unii foarte profitabilă. Au avut de pierdut pentru că nu s-au indexat salariile în funcţie de creşterea preţurilor. Când am fost lider de sindicat am cerut indexări guvernanţilor, chiar şi de 30%. Acum nu cunosc lideri sindicali care să lupte într-adevăr pentru salariaţii pe care îi reprezintă.    
„În viziunea mea preşedintele ar trebui să fie un fel de semizeu, să nu poţi să-l atingi”
S.R.: Ce ambiţii politice aveţi? Doriţi să înfiinţaţi un nou partid?Miron Cozma: Nu am fost niciodată nici într-un partid. În perioada în care eram în puşcărie, Vadim a spus că fac parte din conducerea partidului său pentru a avea diferite beneficii, cum a făcut şi cu Becali. Dar nu a fost aşa. Nu am fost niciodată înscris într-un partid. Nici nu puteam face parte din vreun partid pentru că eram lider de sindicat. Acest statut, nu îmi permitea să fiu membru de partid. Cum îi mai puteam reprezenta pe aceşti oameni dacă eram în vreun partid? Acum însă intenţionez să înfiinţez un partid – Partidul Muncitorilor. Sloganul partidului va fi „Libertatea este mai presus decât viaţa” – după cum a spus vestitul haiduc Pintea Viteazul. Este vorba despre un partid cu feţe noi, care nu au nicio tangenţă cu comunismul.  Când l-am lansat la Târgu Jiu am spus că voi face o revoluţie politică – va fi o politică a cetăţeanului. Va fi un partid al feţelor noi  - nu veţi vedea nimic din ce a fost până acum, şi aici mă refer la parlamentari, guvernanţi... Vor fi tineri, dar şi pensionari, aşa ca mine. Scopul meu este să plătească pentru ce au făcut – au murit peste 70.000 de oameni de inaniţie, de frig sau pentru că au lăsat toate conceptele şi credinţa şi s-au spânzurat din cauza sărăciei. Pentru aceşti morţi îi consider vinovaţi pe cei care au guvernat ţara. În România sunt oameni foarte capabili, care însă pleacă în străinătate din cauza salariilor mult prea mici la noi. S.R.: Doriţi să înfiinţaţi un sediu al partidului dumneavoastră şi la noi în Arad? Miron Cozma: Tocmai din această cauză am şi venit la Arad. Am fost la Timişoara să îmi vizitez familia. Am discutat şi acolo cu diferite persoane despre partidul meu. Aici la Arad am vorbit cu familia Szabo (n.r.: cunoştinţe vechi ale d-lui. Miron Cozma) despre posibilitatea înfiinţării unui sediu. Deocamdată aştept actele pentru înfiinţarea partidului, pentru a fi în legalitate. Am nevoie de semnături din ţară. La nivelul judeţului Arad aş avea nevoie de 1.000 de semnături. Trebuie însă stabilit cine se va ocupa de judeţ şi cine de municipiu. Tot astăzi voi discuta cu o doamnă, proprietara unui restaurant arădean, care s-a arătat interesată de partidul meu. S.R.: Care este portretul, din punctul dumneavoastră de vedere, al viitorului preşedinte al României?Miron Cozma: Cei care candidează acum la preşedenţia României sunt doar nişte caricaturi politice. În viziunea mea preşedintele ar trebui să fie un fel de semizeu, să nu poţi să-l atingi. Reprezintă o naţiune, o istorie. Nu am vrea un preşedinte care face „can-can-uri” precum Băsescu, este cu adevărat penibil în ceea ce face. Preşedintele ar trebui să fie o somitate naţională. Iliescu a fost o panaramă, Emil Constantinescu cea mai mare caricatură de preşedinte – venea cu texte în prealabil învăţate. Eu puteam să fiu preşedinte în ’91, inclusiv reporterii de la „Le Monde” m-au întrebat de ce nu am vrut să candidez. Nu ştiu ce persoană ar fi în momentul de faţă indicată să devină preşedinte. Sunt foarte mulţi oameni deştepţi la noi în ţară – tineret şi inclusiv femei. Nu aş putea să dau un nume pentru că am lipsit prea mult timp din Bucureşti, însă cu siguranţă ar fi suficienţi oameni deştepţi şi demni pentru această postură.
„Când am ieşit din puşcărie, practic nu aveam nicio sursă de venit”
S.R.: V-a fost greu după ce aţi ieşit din detenţie? Miron Cozma: Da, indiscutabil, da. Când am ieşit din puşcărie, practic nu aveam nicio sursă de venit. A trebuit să îmi fac dosarul de pensie, unde am întâmpinat o serie de probleme – la început nu mi-au găsit toţi anii pe care îi aveam lucraţi. Dacă nu eram închis, acum aş fi avut mai mulţi ani de muncă decât ani de viaţă. Am adunat toţi anii pe care îi aveam lucraţi şi într-un final am reuşit să primesc pensie. Am primit 2.500 de lei, pensia brută. Acum primesc 3.000 de lei brut, adică aproximativ 2.700 de lei iau în mână. Nu este o pensie mare, mai ales că trebuie să îmi întreţin şi familia. Am doi copii. Fiica mea este încă elevă, iar băiatul şi nora mea nu au în acest moment un loc de muncă. Îmi împart pensia cu ei. La început mi-a fost greu să supravieţuiesc în acele condiţii. Am reuşit totuşi să mă recăsătoresc cu o femeie care m-a înţeles - Monica Ionescu, acum Cozma. Soţia mea are şi ea o fiică din altă căsătorie. Lucrează ca şi avocat. Salariul pe care îl primeşte este de 1.000 de lei. După ce i se trag impozitul şi alte taxe, rămâne că 680 de lei. Vă daţi seama că este foarte greu. Sunt foarte mândru de fiica mea. O cheamă Mirona, după numele meu. În vară a câştigat premiul I la Concursul Naţional de Jurnalism. Învaţă foarte bine şi este olimpică la mai multe discipline. Îşi doreşte foarte mult să studieze la Cambridge şi intenţionez să o ajut. Sper să am banii suficienţi pentru a o putea trimite la Cambridge. Este un copil modest însă foarte bun în ceea ce face.

Sursa: Observator.info