- Doamna rector, aţi convocat deunăzi facultăţile, în şedinţe de prezentare a perspectivelor instituţiei, pe termen scurt. Cum se profilează anul 2010, pentru învăţământul superior de stat arădean? - Anul universitar 2009-2010 va fi un an universitar dificil, pentru că România însăşi se află într-o criză profundă. Universitatea noastră a diminuat fondul de salarii cu aproximativ 25%, dar această reducere importantă poate fi suplinită prin accesarea unor programe şi proiecte, cu fonduri nerambursabile ale Uniunii Europene. În acelaşi timp, va fi un an dificil tocmai pentru că ministerul nostru nu a aprobat scoaterea la concurs a posturilor didactice de la preparator la asistent. Dar şi din acest punct de vedere noi suntem oarecum privilegiaţi, în sensul că Universitatea a crescut foarte mult în anii precedenţi şi am solicitat doar un singur post pentru cadre didactice din afara universităţii, ceea ce este nesemnificativ pentru strategia instituţiei; iar cât priveşte trecerea de la o ierarhie didactică la alta, posturile au fost tot puţine, solicitate de noi, şi anume 14. Deci Universitatea „Aurel Vlaicu”, cu toate că anul este dificil pentru întreaga viaţă publică românească, nu va fi afectată, sperăm, în mod esenţial. - Aţi propus recent o strategie severă de performanţă universitară, în sensul impunerii numărului minim de studenţi la fiecare specializare. La ce va conduce asta?- Hotărârea de Senat ca specializările să se realizeze doar cu minim 50 de studenţi a condus deja la economii în plan financiar, pentru că universitatea susţinea din fonduri proprii finanţarea unor specializări, or instituţia noastră, ca toate universităţile din România, trebuie să se raporteze neapărat la solicitarea venită de pe piaţa forţei de muncă. O specializare pentru care nu optează absolvenţii de liceu şi, respectiv, nu este dorită pe piaţa muncii, nu avem motive să o susţinem, ba dimpotrivă.- Aţi afirmat zilele trecute că ani mai buni decât anii 2008-2009 nu se vor mai ivi prea repede, pentru şcoala superioară arădeană. Ce vă determină să credeţi asta?- Anul 2008, când au început atacurile împotriva Universităţii noastre şi asupra mea, a fost într-adevăr anul cel mai bun din existenţa universităţii, deoarece am luat locul I pentru cele mai multe fonduri atrase, ARACIS a conferit universităţii „grad ridicat de încredere” în mod definitiv şi fără condiţionări, iar Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice ne-a conferit medalia „Pentru merite deosbite în promovarea cercetării ştiinţifice”. Este foarte greu sau aproape imposibil ca într-un singur an să faci performanţă, atât pe plan academic, cât şi pe plan ştiinţific şi financiar. A fost un succes fundamental pentru Universitatea „Aurel Vlaicu”, aşa încât concurenţa a „clacat” şi probabil a finanţat campaniile împotriva instituţiei noastre şi a mea personal. - Cum se prezintă acum Universitatea, după cei doi ani buni, din punct de vedere al patrimoniului?- Baza materială a Universităţii noastre este de invidiat şi puţine Universităţi româneşti, şi nu numai, se pot mândri cu un asemenea patrimoniu care reprezintă, în fond, patrimoniul statului român. Dacă în anul 2000 Universitatea noastră avea 1700 mp, în prezent baza noastră materială cuprinde 42221 mp, repet, proprietatea statului român. Orice colectivitate din lume, din păcate nu şi la Arad, ar aduce un elogiu unui asemenea management, care este în fond nu managementul rectorului, ci al Senatului Universităţii, un management de mare succes. Atacurile din mass-media însă, în anul cel mai bun al nostru,  ne-au întărit enorm pe toţi, demonstrându-ni-se că absolut oricând, oricine, te poate denigra la comandă sau nu, pentru că mercenarii există pretutindeni, iar angajamentul lor este pe termen limitat. Revenirea mea în presă este determinată tocmai de un fapt care nu trebuie să se mai repete: şi anume, o instituţie prestigioasă să fie denigrată cu bună ştiinţă. Presa reprezintă într-adevăr o putere în stat, dar ea se compromite pe sine însăşi şi pe autorii ei, acoperindu-se de lipsă de credibilitate, ceea ce va şi conduce la falimentul unui asemenea mod lipsit de deontologie, de abordare. Voi scrie articole de atitudine, pe care apoi le voi aduna într-o carte, aflându-mă, din nou, în situaţia pe care „marii intelectuali” din presă o vor cota drept „auto-plagiat”. Este minunat că mă autocitez, pentru că probabil cred că am un discurs care cel puţin din punctul meu de vedere se referă mai mult la mâine decât la azi, iar confuzia de termeni nu este o confuzie în plan gramatical, ci doveşte rudimente de cultură şi o precaritate intelectuală. - Se discută în aceste zile despre măsurile anti-criză la nivel naţional, inclusiv în învăţământ. La modul concret, care sunt aceste măsuri la Universitatea „Aurel Vlaicu”?- Vom respecta legea, ca întotdeauna, aşa încât întreaga comunitate academică va avea patru zile lucrătoare libere în noiembrie, şi tot atâtea în decembrie. Potrivit legii, cheltuielile trebuie să se diminueze cu 15,6% lunar, şi noi ne vom alinia la această prevedere. Senatul Universităţii va decide care va fi perioada zilelor neplătite, atât pentru cadrele dicatice, cât şi pentru administraţie. - Plecaţi la Bruxelles. Care este scopul vizitei în capitala administrativă a Europei?- Mă bucur că sunt invitată din nou la Bruxelles, pentru că tema discuţiilor este criza economică şi criza energiei. Voi prezenta experienţa Universităţii noastre, o experienţă care a condus la diminuarea cu mult a cheltuielilor. Pentru o singură lună, la complexul M, plăteam 550 de milioane de lei, dar prin achiziţionarea unei suprastructuri performante cheltuielile s-au redus la 117-120 de milioane de lei, deci de patru ori! De asemenea, la Facultatea de Inginerie, o singură lună însemna cheltuieli de peste 700 de milioane de lei vechi numai pe utilităţi, iar prin mutarea la Complexul M a facultăţii se produce o reducere a cheltuielilor, în plină criză economică. Clădirea de la Facultatea de Inginerie va fi utilizată pentru obţinerea unor programe şi proiecte pe fonduri structurale. Participarea la Bruxelles înseamnă de fapt o deschidere largă pentru Universitatea noastră, prin discuţiile cu participanţii, care sunt personalităţi din viaţa publică şi academică a Comunităţii Europene.

Sursa: Observator.info