Stire

O lecţie de karate

23.11.2009 ⋅ 0 comentarii

O salã a Palatului Copiilor din Sântana se transformã în fiecare luni şi miercuri de la ora 19 într-un dojo, locul destinat perfecţiunii în care îţi cauţi calea şi încerci sã devi mai bun. Aici se practicã cea mai durã formã de arte marţiale din lume, kyokushin. Atitudinea, respectul, curajul, forţa şi eleganţa definesc în linii mari acest karate.
Curtea clãdirii în care se desfãşoarã antrenamentele este aproape în întregime întunecatã. Puţinã luminã, ce ne aratã calea, vine de la geamurile încãperilor aflate la subsol. Cu greu desluşeşti feţele celor care se apropie însã te uimeşte salutul acestora, „os”. În tonul vocii se simte o seriozitate şi ceva ce rar întâlneşti în ziua de azi într-un simplu salut, respectul.Sala în care intrãm nu pare sã aibã ceva aparte.Oglinzile şi pereţii galbeni cu verde mãresc printr-o iluzie opticã camera. Azi sunt prezenţi şase din cei zece luptãtori ai filialei clubului Budokai-Arad. Îmbrãcaţi în kimonouri sunt gata sã înceapã antrenamentul. Odatã cu începerea acestuia sala se transformã într-un adevãrat dojo.
„Karate începe şi se terminã cu respect”Am impresia cã mã aflu într-o altã lume. Atmosfera este sobrã iar în salã se aşterne liniştea. Are loc salutul de început. Stând într-o poziţie elegantã, cu faţa cãtre „peretele de onoare”, karatecii îndrumaţi de sensei Lucian Anca, salutã înaintaşii artelor marţiale. Urmeazã salutul cãtre sosai Mas Oyama, întemeietorul stilului, cãtre instructor şi colegii de antrenament. Timp de douã minute are loc macusa - meditaţie care îi ajutã sã se elibereze de toate gândurile şi îi împinge cãtre starea de luptã.Atitudinea de auto-disciplinã, de negare a propriului  ego trebuie cultivatã în permanenţã pentru a ajunge la liniştea interioarã atât de necesarã. Deşi mulţi considerã kyokushin-ul ca fiind un karate violent, Oyama a susţinut întotdeauna cã acesta este o cale marţialã japonezã. Artele marţiale nu înseamnã competiţie, scopul lor este bucuria gãsitã în practica de zi cu zi iar respectul le dã frumuseţea deosebitã şi nobleţea.
Cãlirea fizicului duce la cãlirea minţiiMeditaţia este urmatã de încãlzire şi de exerciţii.Toate comenziile sensei-ului sunt în japonezã doar indicaţiile se fac în românã. Acest lucru dã o frumuseţe aparte antrenamentului. Luptãtorii rostesc de multe ori „os”, însemnând „sã progresezi atunci când îţi este mai greu”.Loviturile cu pumnul sau cu piciorul exersate sunt acompaniate de strigãte. Puterea acestora şi forţa cu care sunt executate loviturile mã înfricoşeazã. Dificultatea exerciţiilor creşte odatã cu scurgerea timpului. Dupã o jumãtate de orã karatecii par epuizaţi. Oglinzile sunt aburite, podeau este umedã iar în salã se aude respiraţia sportivilor. În siguranţa şi eleganţa mişcãrilor se vede experienţa unora însã fiecare dã tot ce e mai bun din el.O etapã spectaculoasã este sparring-ul, lupta de salã, unde practicanţii pun în aplicare şi savureazã ceea ce au exersat în timpul antrenamentului. Se fac şase reprize, dureazã un minut fiecare iar între ele se fac flotãri şi jump-uri. În kyokushin stilul de luptã este full-contact fãrã protecţii dar la sparring se folosesc apãrãtori. Pentru a lupta trebuie sã fii pregãtit fizic, mental şi trebuie sã ai spirit.Existã o conexiune şi un respect între karateci atunci când se luptã. Aceştia par a fi samuraii din vremurile de mult apuse. Cel care loveşte îşi exerseazã mişcarea dar îl şi ajutã pe adversar sã-şi testeze barãrile sau sã se cãleascã. Diversitatea partenerilor de luptã este importantã, din acest motiv sportivii din Sântana mai participã şi la antrenamentele din Arad.
Sfârşitul unei flori de cireşCele 75 de minute au trecut surprinzãtor de repede. La final, senseiul îşi îndeamnã luptãtorii la cât mai multe antrenamente în afara celor de la club, mai ales dacã aceştia doresc sã participe la competiţii. Ritualul salutului se repetã şi încheie aceastã minunatã experienţã. Participanţii sunt epuizaţi şi transpiraţi dar din ochii lor radiazã o mulţumire şi o fericire puternicã. Vraja s-a risipit dojo-ul nu mai e, iar în urma noastrã rãmâne o încãpere oarecare.

Sursa: Observator.info

Autor: Frandeş Oana ⋅

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Observator.info
melthdesign.ro/