Riscul de a scrie despre Mircea Geoană (mai ales acum) derivă din consideraţii politice. Cititorii au opţiunile lor, pe care şi le asumă, fiecare drămuindu-şi simpatia sau pasiunea pătimaşă în funcţie de ataşamentul pentru un partid sau altul. De altfel, despre orice carte a unui lider politic aş scrie, s-ar degaja aceleaşi variante de atitudine, întrucât deocamdată „martorii şi actorii acestei odisei naţionale” judecă emoţional şi disjunctiv (adică ori/ori). Nu scriu despre politician. Prezint cartea unui intelectual, intitulată America, Europa şi modernizarea României, fundamente pentru un proiect românesc de societate (2006), o teză de doctorat în domeniul economiei, având ipoteza exprimată astfel: „studierea modelelor sociale şi economice, american şi european, m-a condus la întrebări fireşti despre modelul românesc de societate, despre rolul şi destinul României în era integrării şi globalizării”. A fost, mărturiseşte autorul, la început, o curiozitate intelectuală, devenită apoi o obsesie, întreţinută de întrebări relevante: Ce ingrediente asigură succesul unei naţiuni? Ce cale adoptă România pentru întoarcerea economică la matca europeană?”Pentru a configura „un proiect românesc de societate”, autorul analizează – structural, liniar şi comparativ - modelul economic american şi modelul economic european. Îşi bazează consideraţiile pe temeiurile ştiinţifice şi de viziune ale unor importante personalităţi în domeniu (Baldwin, Beend, Francis, Fukuyama, Galbraith, Hawken, Kagan, Sapir, Radcliffe), pe studii şi rapoarte oficiale, participări la forumuri şi sesiuni de dezbateri, precum şi prin valorificarea propriei experienţe diplomatice, economice şi politice.Autorul surprinde în câteva coordonate Modelul economic american şi Modelul de dezvoltare european. O comparaţie între cele două modele de dezvoltare societală evidenţiază formula „neoliberalismul american” v/s de „modelul social european”, dar „realitatea este întotdeauna mai puternică decât iluzia” modelelor. De pildă, dincolo de modele, economia europeană nu e suficient de dinamică, cea japoneză decolează greu, iar China – cu noul său capitalism ivit pe fundamentul comunist – e un potenţial competitor pentru cele mai puternice economii mondiale. Dincolo de o concurenţă economică, afirmă autorul, se pune problema opţiunilor, care menţin „cancelariile” într-o tensiune inflamantă: „suntem „buni” europeni sau punem relaţia cu SUA mai presus de proiectul european”. Nu cumva suntem „caii troieni ai SUA în Europa” sau mai grav, „nu cumva suntem calul troian al Europei în Europa?” Indiferent de răspuns, metafora „calului troian” seamănă a făţărnicie. Ea derivă din jocul politic al opţiunilor momentane ale României în clipele de tensiune vizavi de deciziile militare (şi declarativ  politice) controversate. Epoca actuală se caracterizează printr-o imensă interdependenţă economică şi comercială, în care performanţele sunt atinse de „campionii mondiali”, iar soluţia este de a avea cât mai mulţi. Europa şi-a stabilit o strategie pentru dezvoltare şi construcţie economică, la Lisabona, ispitită de două obiective-procese majore: consolidarea întegrării şi extinderea (inclusiv spre o Rusie „europeană”). Strategia Lisabona „vizează un model comun de creştere economică”, iar procedura de realizare este „societatea bazată pe cunoaştere”. Modelul european de dezvoltare economică, conform Strategiei Lisabona, este focalizat pe cunoaştere, adică „pe inovaţie, ştiinţă şi cercetare”. Graţie acesteia, se promovează un  proiect de dezvoltare specific european, ce include, ca opţiune politică asumată, „susţinerea modelului social şi al dezvoltării durabile”. Uniunea europeană îşi construieşte fundamentul pe patru piloni comuni ai politicii sociale: standarde înalte de viaţă pentru cetăţenii europeni (1), legislaţia comunitară obligatorie (2), complementarităţile instituţionale (3) şi reţeaua de instituţii de protecţie socială şi care transcend spiritul naţional (4). În ceea ce priveşte România, integrarea consumă multă „asistenţă externă”, promovează „primatul normei europene asupra celei naţionale” şi este „monitorizată extern”. Problemele esenţiale, spune d. Geoană, se referă la „redistribuirea echitabilă a bunăstării”, corelată cu autoritatea unei puternice „societăţi civile”. Abia după rezolvarea acestora, se poate vorbi „de regăsirea demnităţii naţionale şi refacerea încrederii cetăţenilor români în propria lor ţară”. Actualmente există două Românii: „a majorităţii tot mai sărace şi a minorităţii tot mai bogate”. România săracă trebuie să ajungă din urmă România prosperă şi amândouă, împreună, să se apropie de Europa dezvoltată.  Europa are nevoie „de o singură Românie, nu de o Românie fracţionată”. Insulele de prosperitate într-o mare sărăcie  generează conflicte, incertitudini, înstrăinări şi lipsă de speranţe. În capitolul al V-lea, autorul propune/ militează pentru un Model social românesc (identificabil cu programul partidului pe care-l conduce). Cartea d-lui Mircea Geoană analizează şansele de redresare economică a ţării noastre, prin descrierea unor modele de dezvoltare ale unor ţări care au o tradiţie a modelelor. Cea mai importantă chestiune, capabilă să stimuleze sistemul economic, este menţinere a unei viziuni coerente, indiferent de guvernanţa politică. Numai o economie dinamică poate asigura oscilaţii, diferenţieri şi nuanţe politice. Funcţionarea normală a acesteia se bazează pe o legitimă asigurare a unei demnităţi sociale, printr-o repartizare echitabilă a avuţiei. Protecţia socială determină stabilitatea emoţională a angajaţilor, stopează impulsurile de exploatare exercitate de instituţiilor economice, garantând siguranţa unui trai decent şi servicii publice de calitate. Este oferta social-democrată, dată de „noul contract social, chintesenţa echilibrată între politicile sociale, competitivitate economică, reforma statului şi regăsirea demnităţii naţionale prin progres social şi economic”. Numai o economie puternică şi competitivă constituie sursă de bunăstare, iar bunăstarea trebuie redistribuită echitabil. Pentru această, spune autorul, avem nevoie de „oameni de stat”, nu doar de „oameni politici”: „Libera dezvoltare a fiecăruia este la fel de importantă ca şi dezvoltarea echilibrată a tuturor”. America, Europa şi modernizarea României, fundamente pentru un proiect românesc de societate este o carte provocatoare, îndemnând la lecturi şi adnotări, fiind sursă de potenţiale soluţii socio-economice specifice situaţiei actuale a ţării noastre. Bibliografia amplă, diversă şi de calitate constituie un argument pentru credibilitatea comentariilor şi analizelor comparative efectuate, precum şi pentru justificarea soluţiilor propuse.
Rectorul U.A.V. Arad, prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, a oferit ministrului Mircea Geoană medalia "Aurel Vlaicu" şi înaltul titlu de Senator Academic, pentru "contribuţii deosebite la afirmarea României în lume" şi pentru "contribuţia adusă la integrarea României în structurile europene."
"Am în buzunar o pietricică, - pe care doamna rector (Lizica Mihuţ, Universitatea Aurel Vlaicu – n.n.) mi-a dat-o înainte de a păşi în această clădire. O voi păstra. Fie ca pe viitor să va bucuraţi de această unitate de învăţământ superior tot atât cât mă bucur şi eu, acum, că sunt alături de voi!", se adresa M. Geoană, studenţilor Universităţii Aurel Vlaicu din Arad.Alte volume:Politica externă a României la începutul secolului XXI : vol. 1 : drumul spre Europa şi Lumea transatlantică (2006)
Evoluţii  în zona Atlanticului de Nord. Concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice (2005)

Sursa: Observator.info