Recent am scris despre drama absurdă a familiei Ciurar, respectiv a lui Trifu. L-am cunoscut în urmă cu mulţi ani şi a îmbătrânit de tânăr (38 ani) tot bătând pe la uşile primăriei pentru a primi o locuinţă. Între timp i s-au născut copiii: primul, al doilea, al treilea, al patrulea – acum două luni. Până la urmă s-a şi căsătorit. Tot rătăcind prin hrube şi-a găsit o locuinţă pe strada V.Ureche.  Femeia bătrână care locuise în chirie a decedat, astfel că ţi se pare mai mult decât omeneşte şi NORMAL ca familia lui Trifu să primească această locuinţă cu chirie. Trifu este un „stan-păţitu” al comisiilor care „discută” cazurile sociale şi rezolvarea lor din punct de vedere al spaţiului locativ. De când a pus piciorul în primărie pentru prima dată şi până acum, dosarul său a crescut considerabil. A mai trecut prin greva foamei, a fost la Bucureşti, a fost pe punctul de a-şi suprima viaţa, s-a îmbolnăvit.  Apoi au răsărit oarecari speranţe. „Nu am cerut decât un drept al meu şi  al familiei mele cu patru copii. Am găsit o locuinţă de stat, nu are proprietar, am făcut reparaţii, suntem oameni curaţi, nu furăm, muncesc pentru acel ajutor social – de ce nu pot primi, atunci, acea locuinţă?! – ne întreabă disperat omul. Pentru că sunt ...ţigan?!” De răspuns ar trebui să-i răspundă toate comisiile care au decis să-i întoarcă de fiecare dată spatele. Apoi i s-a spus să-şi facă dosar la DDAC (Direcţia de Dezvoltare şi Asistenţă Socială). Trifu a spus clar că de ce refuză oferta. „Nu am ce face cu o locuinţă socială pe strada Tarafului. Noi suntem şase persoane! Ce să facem cu o singură cameră?! De ce nu ni se poate da locuinţa asta pe care am găsit-o?! Eu nu pot plăti cheltuieli mari de bloc – aici avem cheltuieli minime şi e pentru buzunarul nostru”. Am vorbit şi noi cu directorul executiv de la Fondul Locativ, Ioan Ignat – care ne-a declarat că la următoarea şedinţă de comisie va pune din nou problema locuinţei pentru familia Ciurar. Bietul Trifu a revenit la redacţie cu o hârtie în mână. „Am fost la primărie şi mi s-a spus că s-a ţinut şedinţa de comisie dar că nu voi primi acea locuinţă. Fac greva foamei cu familia. Mă cos la gură şi gata! Să mor, să murim toţi – să ştie toată lumea ce fel de oameni sunt în primăria Arad. Dacă nu suntem oameni atunci nici nu merităm să trăim pe pământ, nici eu, nici mama copiilor mei şi nici copiii! Prefer să murim toţi decât să-şi mai bată joc primăria de noi!”Iată că azi, Trifu se pregăteşte din nou de greva foamei. „Am făcut cerere pentru aprobare de la primărie şi am fost trimis la viceprimarul Bognar să-mi semneze. Mi-a zis că nu poate semna că „azi nu e primar”!” Pe mine nu mă mai interesează nimic, încep greva foamei să vadă toţi arădenii ce bine trăim şi ce fel de oameni avem în primăria asta! Ce-o fi, o fi, oricum noi nu mai avem nimic de pierdut decât viaţa!” Bine spune Trifu – „doar viaţa”, care, iată, nu contează, aşa nu contează nici vieţile din familia sa. Trifule, păcat că nu-l cunoşti pe Caragiale; el te-ar fi întrebat aşa, ca-ntr-o doară: „auzi, monşer, dar tu cu cine votezi?!” Rezon.
Ultima orăAşa cum au arătat în scris – după ce au văzut că toată aşteptarea lor de ani întregi e simplă bătaie de joc, indiferenţă şi băşcălie – familia Ciurar, de la Trifu, Luciana şi până la cel mai mic dintre cei patru copii, Roberto (2 luni) au venit în faţa primăriei, decişi pentru greva foamei. Ca să nu „strice” peisajul feeric” creat anume în spirit electoral – familia nefericiţilor a fost luată din nou la întrebări. „Ni s-a reproşat de la DDAC faptul că eu sau soţia nu lucrăm. Eu sunt bolnav de nervi iar soţia îngrijeşte de copii. O să şi muncesc, unui consilier din primărie i s-a făcut milă de noi şi a spus că mă angajează. O să vedeţi că nici atunci nu vom îndeplini „criteriile” puse la transparenţă! Mi-au aruncat peste nas că am refuzat camera de pe Tarafului! Şase persoane într-o singură cameră cu o fată de 10 ani, azi-mâine! E normal?! În mod sigur locuinţa pe care noi am găsit-o pe V.Ureche e ca şi dată, înţelegeţi ce vreau să spun! Să ne evacueze naibii, că de-aici din faţa primăriei nu plecăm! Suntem şi noi cetăţeni ai Aradului şi avem dreptul la o locuinţă decentă!”Pe de altă parte, de cel mai prost gust tot „aranjamentul” din faţa primăriei – subliniem pentru cei care au uitat sau nu ştiu că totul e pe banii noştri! „Nimic nu e gratis – spune Trifu - doar iluziile pe care ni le vâră pe sub nas cu atâta nesimţire!” De urmărit cine va intra în locuinţa lui Trifu Ciurar, om cu familie de şase persoane.

Sursa: Observator.info