Ioan Beleiu este moţ din Apuseni, unul din (tot mai) puţinele şi autenticele exemplare de oameni rupţi din bucăţi de piatră. Despre viaţa aspră şi grea a moţilor s-a învăţat până şi la şcoală, tocmai de aceea statul român a încercat să repună în drepturi economice locuitorii munţilor Apuseni – promulgând Legea 33 /1996 modificată şi completată prin Legea 144 / 1997. Iată însă că moţul nostru - binecunoscut în Arad este cotinuu luat la ochi şi hărţuit de autorităţile locale prin instituţiile menite să asigure ordinea şi liniştea publică, inclusiv legalitatea actului comercial. Veţi vedea pe parcursul articolului până unde poate merge absurdul şi reaua interpretare a legii - astfel încât, până la urmă, moţul Beleiu, conform firii sale de piatră, moştenite de-a lungul a sute de generaţii - va pleca la Bucureşti pentru a-şi face dreptate.
Cine nu l-a văzut - măcar o dată – pe omul din faţa magazinului ”Ziridiava”, cel care vinde artizanat şi împrăştie în jurul său, prin vorbele sale puţine şi a sa uitătură scurtă şi clară, aerul Apusenilor?! Cine nu a cumpărat, fie şi numai un umeraş, o lingură, o zbârnâitoare pentru copii sau un butoiaş?! Ei bine, omul acesta este de câţiva ani ţinta amenzilor gărzii financiare şi a poliţiei comunitare - având ca motiv... comerţul ilicit, evidenţiat prin Legea 12/ 1990 - lege care priveşte protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în 2009, suferind de-a lungul vremii numeroase modificări - care, iată, lovesc, unele - acolo unde nu e cazul şi favorizează din plin acolo unde ar trebui să dea la cap. Ioan Beleiu (37 ani) este moţ coborâtor din Apuseni. Despre cum s-a trăit şi se trăieşte în lumea moţilor ştie toată lumea. După revoluţie, abia terminând armata, omul s-a apucat de ce ştie mai bine să facă, meşteşugitul lemnului, făcând artizanat de cea mai bună calitate şi pe care îl vinde conform legii de care beneficiază, inclusiv Carnetul de Moţ. De câţiva ani încoace, însă, a intrat în vizorul Gărzii Financiare, apoi a poliţiei comunitare – care l-au amendat de multe ori, confiscându-i şi marfa. Ultima activitate de „epurare moţească” a avut loc chiar la sfârşitul anului trecut, în 30 decembrie, când lui Beleiu i s-a confiscat întreaga marfă, s-a întocmit proces verbal de contravenţie, treburile urmând mereu aceeaşi linie absurdă a unei legi despre care moţul spune că „nu are nicio treabă” cu el. „Eu beneficiez de legea moţilor şi Carnetul de Moţ care-mi dă dreptul să vând oriunde şi în orice loc produsele de artizanat.”
Ce spune legea moţilor, cum se aplică, câştigă în instanţă...Reală plăcere să asculţi vorba sa limpede, scurtă, aproape melodioasă dacă n-ar avea acele inflexiuni aspre abia sesizabile. Beleiu vine cu o geantă de acte pe care ni le pune le dispoziţie. Iată-le, în ordine: Legea nr. 33/ 1996 privind repunerea în drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni. Cine e curios  (şi de ce n-ar fi?) s-o citească o poate accesa pe internet, dar ţinem să publicăm doar Art.5 care spune că „titularii legitimaţiei (de moţ) pot valorifica produsele prelucrate din lemn la târguri, pieţe şi oboare din orice localitate din ţară, fiind scutiţi de orice taxă”. Art. 13 din legea 144/1997 rezultând din modificarea şi republicarea Legii 33/1996 arată că „ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale - care sunt abilitate cu aplicarea prevederilor acestei legi, vor asigura de îndată respectarea întocmai a prevederilor acesteia în pieţe, târguri şi oboare, cu ocazia comercializării produselor rezultate din confecţionarea şi repararea materialului lemnos, sub sancţiunea acordării de daune”.Iată, însă, ce păţeşte moţul nostru cel veşnic amendat: „asta este sursa mea de existenţă , asta am învăţat şi asta fac. Aradul este oraşul în care am venit de fiecare dată cu plăcere şi mi-am vândut, conform legii şi a carnetului de moţ, produsele confecţionate din lemn. În anul 2007 am fost amendat de către Garda Financiară. Eram în faţa magazinului „Ziridava”. Doi comisari, Roman Pavel şi Gabriel Iordache mi-au întocmit proces verbal de contravenţie şi mi-au confiscat marfa în valoare de peste 11 milioane de lei. Deşi aveam dreptul să fac contestaţie în termen de 15 zile, ei n-au mai aşteptat acest lucru, vânzându-mi marfa la magazinul lor, din care mi-au dat 1 milion de lei. I-am dat în judecată şi am câştigat.” Avem în faţă Sentinţa Civilă nr. 3014  din 05.04. 2007 prin care instanţa de judecată - pe baza legilor menţionate, precum şi în temeiul art. 31-35 din OG 2/2001 „admite prezenta plângere şi va anula procesul verbal de contravenţie ca fiind netemeinic şi nelegal, consecinţă a acestei dispoziţii judiciare fiind şi anularea tuturor sancţiunilor aplicate petentului prin acestea.” Garda Financiară depune Recurs care este respins.„După câştigarea procesului am făcut plângere la Parchet împotriva comisarilor Roman şi Iordache pentru abuz în serviciu. Cert este că am rămas cu sentinţa câştigată, iar ei cu banii de pe marfa mea muncită cu greu. Comisarii au primit NUP de fiecare dată, dar până la urmă, anul trecut lucrurile s-au îndreptat şi au intrat în urmărire penală”. Dosarul se află la arhiva Judecătoriei Arad.
... şi cum se pierde!Nici bine nu s-a încheiat această urâtă păţanie din care moţul din câştigător a devenit perdant, că, iată, anul trecut a luat-o în freză din nou. De data aceasta poliţia comunitară a fost aceea care l-a amendat şi care i-a confiscat marfa. Conform spuselor purtătorului de cuvânt al acestei instituţii – au fost câştigate două procese împotriva acestui cetăţean.  „Cetăţeanul din Munţii Apuseni a încălcat art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. Cu alte cuvinte, a desfăcut produse artizanale în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi. Astfel, a fost sancţionat contravenţional de către agenţii Poliţiei Comunitare Arad în repetate rânduri, ultima dată recent, în cursul lunii decembrie 2009. În urma fiecărei sancţiuni, cetăţeanul a contestat în instanţă procesul verbal de contravenţie, pe motiv că domnia sa ar avea dreptul, potrivit „certificatului de moţ” pe care îl deţine, să desfacă produse de orice fel în orice loc din oraş, ignorând taxa pe care, dacă ocupă domeniul public, trebuie să o achite Primăriei. Tribunalul Arad, interpretând corect art. 5 din Legea nr. 33 din 1996, privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Muntilor Apuseni, a dat câştig de cauză nu o dată, ci în două rânduri, Poliţiei Comunitare Arad, privind situaţia creată de domnul din Munţii Apuseni. Practic, certificatul de moţ, potrivit legii şi, deci, şi Tribunalului Arad, îi permite posesorului să comercializeze diverse lucruri doar în târguri, oboare sau pieţe fără să plătească vreo taxă şi NU oriunde pe stradă. Dacă totuşi doreşte să comercializeze obiecte artizanale în diverse puncte din oraş, altele decât târgurile, oboarele sau pieţele amenajate, are posibilitatea să o facă după ce achită la Primărie taxa aferentă ocupării domeniului public, ca orice alt cetăţean.”  Cererea lui Beleiu către Poliţia Comunitară Subsemantul Beleiu Ioan fiul lui... / Domnule ComandantVă rog în mod respectuos să binevoiţi a-mi da înapoi în cel mai scurt timp obiectele (artizanat pentru uz gospodăresc „linguri din lemn, ciubere, doniţe, fluiere, tulnice şi altele)  pe care în data de 30.12. 2009 din faţa restaurantului „Mc Donalds” le-aţi luat în mod abuziv, netemeinic şi nelegal  în jurul orelor 16:00. Vă reamintesc faptul că sunt un locuitor al munţilor Apuseni şi beneficiez de dreptul istoric de Moţ de care mă bucur privind  repunerea în unele drepturi economice şi comerciale din Legea 144/1997. şi din care îmi asigur existenţa  traiului de zi cu zi (pâinea cea de toate zilele) mie şi familiei mele. Într-un asemenea mod aţi reuşit să mă condamnaţi să mor de foame, atât eu, cât şi familia mea. Domnilor, pentru ceea ce eu sunt tras aici la răspundere ca un făcător de rele aşa cum consideraţi dvs., nu cuprinde, precum v-aţi putut convinge decât revendicările comunităţii de Moţi din zona munţilor Apuseni care încă ne mai asigurăm prin singura sursă de venit traiul prin confecţionarea şi comercializarea acestor produse. Ceea ce mi-aţi luat nu sunt deloc doar nişte simple articole de lemn, ci sunt drepturile tuturor comunităţii de Moţi, drepturi şi libertăţi de-ale noastre strămoşeşti, câştigate cu mari sacrificii de către înaintaşii noştri, Avram Iancu şi Horia – acum nesocotite şi călcate în picioare de oamenii instituţiei dvs.”
*               *                * Ei, ce ziceţi, stimaţi arădeni?! Cum se poate ca să câştigi şi să pierzi pe aceeaşi lege, aşa cum s-a întâmplat cu moţul nostru din Apuseni?! Într-adevăr, omul are acest drept de a-şi vinde produsele – conform legii - oriunde în ţară şi în orice loc. Nu există vreo hotărâre de consiliu local prin care să i se interzică acest lucru, şi, oricum, n-ar avea nicio putere în faţa Legii date de Parlamentul României. Beleiu a câştigat pe aceeaşi amendă şi lege procesul cu Garda Financiară, dar a pierdut - aşa cum arată purtătotul de cuvânt al poliţiei comunitare - procesul cu acestă instituţie EXACT în aceleaşi condiţii. Ce e de înţeles? Că ADEVĂRUL diferă de la o instanţă de judecată la alta? Că legea e una în Parlament şi alta prin ţară? Dar oare cei care care împut locul în plin centru (urmăriţi penal, bătăuşi cu violenţe grave la activ, hoţi de primă mărime, etc.), ăia crunţi pe lângă care treci şi îţi suflă în ureche, „aur, valută, euro, dolari, ăia care „ţineau umărul la greu” acelei case de schimb valutar incluse în Galeria Alfa atunci când clienţii fraieriţi o luau în freză, etc. – ei nu ocupă ILICIT şi ILEGAL „domeniul public” şi asta încă de ani de zile?! Ruşine autorităţilor locale! Asta e în legea firii, ca moţul să sufere pentru dreptate, chiar şi în mileniul III! - şi să bată ţara-n lung şi-n lat, precum bravii săi înaintaşi, ca să şi-o câştige!

Sursa: Observator.info