�n Gai se merge �n special, pentru mănăstire - la slujbele săptăm�nale, nu numai la praznicele mari. Dacă pe timp de vară verdeaţa din curţile oamenilor mai acoperă, oarecum, aspectul ostil al cartierului, �n această iarnă s-au deschis cu totul �baierele� ur�ţeniei şi pe alocuri hidoşeniei unei aşezări care ar putea fi civilizată, chiar pitorească. Un cartier vechi - căi de acces stradale puţin depăşind starea de uliţe inundabile - o problemă repetabilă an de an cu menţiunea că acum �nu se mai pune aşa problema� pentru că s-a ajuns şi aici cu reabilitarea şi modernizarea. Vai de mama lui, biet cartier, te doare sufletul c�nd treci pe �principala� numită strada Dunării (bine ales numele) - o măcinătură gropoasă şi apoasă de-ţi vine să scoţi b�ta şi să dai unde trebuie! Şi ăsta e doar �nceputul...
Răm�i �nmărmurit trec�nd cu maşina - subliniez - pe strada Dunării; te-a bătut Dumnezeu dacă ai ieşit cumva din spital sau ai suferit vreo intervenţie. La hurducăturile alea zdravene s-a dus totul pe copcă: groapă l�ngă groapă, spărturi �n linie, bălţi care prefigurează perfect denumirea străzii. Dezastrul se �ntinde pe toată lungimea străzii, p�nă �nspre mănăstire. Aici te �nt�mpină leşinătura din cloaca puturoasă plină de mizerii a Mureşelului. Cale-ntoarsă, tot pe Dunării... Spaţiul larg din faţa bisericii ortodoxe s�rbe �n care e �ngrădit şi un mini parc al copiilor e acoperit de betoane şi conducte, materiale necesare realizării canalizării. Totul e mărginit pe st�nga de strada Hatman Arbore ce ascunde un depozit al gunoaielor păzit de c�ţiva c�ini (drăguţi, altfel) şi, �n faţă, de strada Alexandru cel Bun - jelanie cu majuscule. Aici orice iniţiativă şi alternativă de trecere e �nchisă, conform indicatorului �Interzis� ridicol şi hazliu �nfipt �n noroi. Localnicii ies pe trotuarul �ngust şi �şterg� zidurile �nspre altă stradă, ocolind la greu - pentru a ajunge �napoi la magazinul alimentar din apropiere sau la staţia de tramvai... Idem străzile General Doda, Faurilor, Grădinarilor - pe ultima se deplasează (oare cum?!) bieţii şcolari ai şcolii generale �Fraţii Neuman�. Tot aşa - făc�ndu-ne cruce - ajungem şi �n faţa fostului cinematograf al cartierului, altădată un loc falnic de recreere - acum �n cea mai jalnică stare posibilă, la fel cu piaţa �Sf. Ghizela� a bisericii romano-catolice cu acelaşi nume, sumbrele şi răpănoasele clădiri laterale ale fostei fabrici de spirt şi drojdie, plopii tăiaţi şi uitaţi de multă vreme �n curtea băilor Neuman (după ce au distrus c�teva vieţi...) - simple �ocheade� aruncate �ntr-un cartier care ar putea fi o mică bijuterie a Aradului. Reabilitarea, modernizarea prin canalizare şi, ulterior, asfaltare sunt �ncă proiecte utopice - temporal vorbind dar şi privitor la realizarea corectă şi civilizată a lucrărilor pe care s-au dat bani grei şi pe care le vom (re)plăti din buzunarul nostru, noi şi generaţia următoare. De c�nd există acest cartier, nimeni nu a făcut nimic vreodată. După cum se vede, nici ultimii şase ani n-au lăsat urme de civilizaţie (minimă) pe-aici, iar ceea ce se va face de-acum �ncolo ţine de cea mai nenorocită răbdare. C�t priveşte calitatea lucrărilor avem destule exemple �n celelalte cartiere atinse de suflul răvăşitor al reabilitărilor.

Sursa: Observator.info