Pe 7 ianuarie 2010 Boby - băiatul cel vesel şi plin de energie, sportiv talentat şi mare iubitor de volei - prieten bun şi tânăr de caracter, frumos, inteligent şi bun la suflet - s-a întâlnit cu Moartea. Undeva în Italia, la schi, în primul său concediu. De ce? – e întrebarea pe care şi-o pun părinţii, sora, prietenii şi toţi cei care îl cunosc şi preţuiesc. Cine poate răspunde care a fost „raţiunea” sorţii de a-i schimba drumul şi viitorul strălucitor cu un pat de spital şi o ţintuire cruntă din care a rămas vie doar Speranţa de a se putea scula într-o zi în picioare?! Această sclipire de adâncă credinţă a vindecării iluminează sufletul acestui tânăr, a familiei, colegilor de la Volei care-l aşteaptă din nou în echipă... Şi, aşa cum se întâmplă atunci când un suflet este rănit – datoria creştină de a-ţi ajuta necondiţionat semenul în suferinţă este în fapt împlinirea îndemnului de a fi alături de el la greu. Boby are doar 25 de ani şi are nevoie de viaţă, de tinereţe, de realizări, de viitor, de sănătate, de bucurii, dragoste şi împliniri. Toate acestea nu pot fi  posibile fără mâna noastră de ajutor şi sufletul nostru milos de a contribui cu o fărâmă la creşterea şi împlinirea unui vis deocamdată închis: acela de a merge din nou.Felicia R.GheorgheTânărul Gheorghe Filipciuc (25 ani) sau „Boby” pentru familie şi prieteni a avut un accident de schi chiar în primul său concediu pe care şi l-a dorit în Italia, alături de câţiva prieteni. Era fericit, se bucura de viaţă, tinereţe, energie şi un cer de vise. Nimic nu părea să întunece seninul cerului acestui tânăr frumos, iubit, preţuit de prieteni şi colegi, o mică stea în devenire. Din povestea surorii sale, Smaranda – am înţeles că tragedia s-a petrecut într-o clipă. Acel blestemat de snowboard a ieşit de pe pârtie, iar băiatul s-a lovit puternic la spate. Au urmat ore cumplite – dureri, starea de panică din care Boby nu a înţeles decât că trebuie să reziste şi să supravieţuiască până la spital... Apoi operaţia de restabilire a funcţiilor vitale, veştile pe care familia le-a primit acasă ca un trăznet...O lună cumplită pe care familia Filipciuc, părinţi şi soră, dar şi colegi, cunoscuţi şi prieteni nu o vor uita niciodată... Cu atât mai mult Boby – neobişnuit cu nemişcarea, spitalul, starea de ţintuire la pat – ceva îngrozitor pe care n-ai cum să-l accepţi la 25 de ani. Vrei să te scoli din pat ca un disperat (a trecut deja o lună!) – şi nu poţi. Picioarele nu te ascultă, nu le simţi şi nu înţelegi cum pot sta nemişcate ca nişte lemne când nu demult te duceau ca vântul?!Am scris - după accidentul lui Boby un articol în speranţa că acest tânăr va fi ajutat material, mai ales că familia este foarte modestă. Prietenii, colegii, toţi cei cu suflet au pus un bănuţ pentru ca tânărul să aibă şansa celor mai bune tratamente. A trecut ceva timp, astfel că am luat din nou legătura cu sora băiatului.„Fratele meu a fost adus cu avionul în urmă cu două săptămâni din Italia. Este internat la secţia de Neurochirurgie a spitalului judeţean. A avut două tuburi în plămâni iar acum mai are doar unul. Rolul lor a fost de a drena resturile de cheaguri de sânge rămase în urma loviturii. În rest, mulţumim la Dumnezeu - Boby se simte destul de bine, nu are infecţii în corp şi ăsta e un lucru foarte important. Va mai sta în spital până la scoaterea ultimului tub după care va pleca la sanatoriul de recuperare din Dezna cu mama ca însoţitor. Aici va face un tratament uşor de recuperare, electrostimulare, băi uşoare, masaje - deci fizioterapie uşoară pentru că deocamdată nu se poate interveni altfel. Recuperarea se face în etape; corpul nu trebuie să rămână nemişcat la pat, chiar dacă nu-şi simte picioarele din cauza secţionării măduvei spinării în două locuri”.  Tânăra ne spune că deja s-au interesat despre ceea ce se va putea face pentru Boby pe viitor. „Vrem să luăm totul din pripă, cu cât mai repede cu atât mai bine pentru el. Am găsit, prin medici, o clinică în Germania la Düseldorf unde se fac implanturi de celule stem prin intervenţie chirurgicală, fireşte. Aceste celule se extrag din osul de la şold, se tratează timp de o săptămână după care se face implantul. Noi am şi trimis toate filmele şi analizele şi aşteptăm răspunsul pentru programare. Sunt foarte multe documente de făcut şi de tradus şi asta costă bani. De asemenea, nevoile lui au devenit cu totul speciale, de la meniu, la tratament, la pampers-ul nelipsit, vitamine, etc.”
* * *E greu să întrebi despre moral... Şi totuşi, Boby are moralul ridicat pentru că toţi sunt alături de el, patul său de suferinţă este mereu înconjurat de prieteni. Este un lanţ de lumină şi ocrotire sufletească al tuturor celor care tânărul în inimile şi rugăciunile lor. Noi repetăm APELUL pentru ajutorarea acestui băiat. Dumnezeu nu l-a lăsat să moară – este de datoria noastră, deci, să-l ajutăm. Astfel, Boby, în mod sigur va învinge cea mai grea încercare a vieţii lui. Poate cineva să-i întoarcă spatele?! Ajutaţi-l necondiţionat pe Boby: RON:RO11BACX0000005520801000EU:RO70BACX0000005520801005pe numele mamei, Filipciuc Georgeta.

Sursa: Observator.info