Aceştia vor avea parte de momente artistice cu poezii de iubire din creaţii proprii
Încă de la naştere ne luptăm să ajungem bătrâni. Etapele vieţii se succed cu repeziciune; copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Se pare însă că, viaţa a demonstrat-o, etapa cea mai grea este bătrâneţea. Încă de mici, suntem înconjuraţi de persoane în vârstă, fie că sunt vecinii, bunicii, unchiul de la ţară, mătuşa, care mai vine în vizită pe la noi. De mici, ne obişnuim să îi avem în preajmă, iar, mai apoi, când creştem, ne întrebăm, unde au dispărut. Unii poate au plecat din oraş, s-au retras la ţară, iar alţii poate au rămas pur şi simplu singuri. Îi vedem prin oraş, în tramvaie, sau la piaţă, negociind „la sânge“ legătura de zarzavat sau kilogramul de mere. Unde îşi petrec timpul bătrânii de azi?Vârstnicii cu pensii mici care nu îşi permit să plătească întreţinerea au renunţat la caloriferele de acasă, pe perioada iernii, şi îşi petrec toată ziua în centrele de zi şi centrele comerciale. Bătrânii susţin că economisesc lunar în jur de 50-100 de lei la de la plata încălzirii, pentru că pleacă de acasă aproape toată ziua. Mulţi au ales să-şi petreacă timpul alături de alţii la fel ca ei, în centrele de zi pentru vârstnici. Aici se întâlnesc, discută, îşi deapănă amintirile tinereţii, dezbat probleme politice, sociale sau sportive. Se nasc adevărate prietenii, adevărate legături de suflet. Bătrânii cărora le putem da acum înapoi o parte din bucuria ce ne-au dat-o când noi eram copii, doar printr-o simplă vizită la aceste centre de zi. Am încercat să vedem ce mai fac bătrânii noştri, vizitând Centrul de zi pentru vârstnici din Micălaca. Pentru început am stat de vorbă cu Dorina Maciu, consilier pe probleme sociale, responsabilul centrului. „Înfiinţat în 12 decembrie 1996, acesta este primul Centru de zi din România. A fost vorba despre un proiect pilot, experimental, pentru protecţia vârstnicilor prin centrele de zi, împreună cu Consiliul Local Municipal şi societatea civilă. Ideea de bază cu care am pornit acest centru a fost inserţia socială a persoanelor în vârstă, cât şi ajutorarea materială a celor aflaţi în stare de risc social. Totodată am încercat să implementăm şi terapia ocupaţională, astfel încât cei care vin aici zilnic să poată socializa mult mai uşor. Sunt oameni cu nevoi şi nu ne costă nimic să le oferim ajutor“. Capacitatea centrului este de 120-150 de persoane, iar zilnic vin aici 80-100 de vârstnici, unde au parte de consiliere oferită de către personal specializat, în număr de trei persoane, dintre care două cu studii superioare. Iniţial, clubul pensionarilor era compus din două încăperi, dar începând cu anul 2000, când au avut loc lucrări de extindere şi modernizare, centrul cuprinde camere de recreere atât la parter cât şi la etaj, o sală de mese, grupuri sociale, cabinet medical şi nu în ultimul rând o bibliotecă.„De asemenea, joia, odată la două săptămâni, organizăm un ceai dansant, unde vârstnici se întâlnesc, beau un ceai sau o cafea, servesc dulciuri şi dansează pe ritmurile muzicii din tinereţea lor. Dar, acum, când vom intra în Postul Paştelui, vom înlocui aceste ceaiuri dansante cu momente de rugăciune, la care va participa şi un preot“, a mai spus responsabilul centrului. Totodată, aici funcţionează şi un cor, format din 40 de persoane, din care s-au desprins 10 care interpretează muzică bisericească. „Corul este foarte bine închegat, sunt aproape profesionişti, au şi un dirijor“, ne spune Dorina Maciu. Corul are repetiţii în fiecare luni, după-masa.
„La Mulţi Ani!“ Maria MalancaAm stat de vorbă şi cu câţiva dintre pensionarii prezenţi în centrul din Micălaca, pentru a descoperi ce anume îi aduce aici, de ce preferă să stea toată ziua aici, şi nu acasă. Printre aceştia se afla Maria Malanca, de 58 de ani, în pensie de boală, cu hemipareză, a cărei zi de naştere a fost luni, 8 februarie. Acesteia i-am promis că îi vom ura tradiţionalul „La Mulţi Ani!“ chiar în ziar, fapt ce a făcut-o foarte fericită: „Da, a fost ziua mea de naştere şi mi-ar plăcea foarte mult să mă uraţi în ziar. Eu vin aici zilnic şi pentru că beneficiez şi de mâncare. Prefer centrul de zi pentru că mă întâlnesc cu alte persoane, citim ziare, povestim, ne amintim de tinereţe. Am lucrat la Tricoul Roşu, unde m-am şi îmbolnăvit“, ne-a spus doamna Maria, vădit emoţionată că o să apară în ziar.O altă doamnă, Anica Bănăţean, de 79 de ani, este printre cele mai „vechi“ persoane care vine zilnic la centrul de zi: „Eu stau singură, iar iarna prefer să vin aici pentru că închid caloriferele acasă şi economisesc din cheltuielile cu întreţinerea. Am şi o fată, la care mă mai duc în vizită, dar aici mă întâlnesc cu alţi oameni, discutăm, jucăm rummy sau ne uităm la televizor“.Nicolae Moneciu, de 72 de ani, un bătrânel tare simpatic, căruia i se mai spune şi „Unchiule“, ne-a spus: „Avem mare noroc cu acest centru, ne mai petrecem timpul liber la bătrâneţe. Doamnele de aici sunt foarte bune cu noi“. Am aflat că acesta este şi foarte bolnav, suferă de oligofrenie, şi mai are şi o fată cu un nepoţel, familie monoparentală, pe care conducerea centrului  de zi a ajutat-o şi financiar.„De mult vin la centrul din Micălaca. Am venit din Socodor în urmă cu ceva timp, la fata mea, care stă aici, în apropierea centrului. Vin aici ca să mai schimb o vorbă cu alţi bătrâni, să mă uit la televizor“, ne-a povestit şi Floare Alexuţa, de 88 de ani.
Consiliere şi sprijinLa centrul de zi din Micălaca, bătrânii au parte de găzduire pe timpul zilei în intervalul 9.00 – 17.00, începând din data de luni, 8 februarie, îngrijire, desfăşurându-se şi activităţi de grup, cum ar fi jocurile de şah sau de rummy. „Personalul care lucrează în cadrul centrului face o pregătire continuă, încercând în acest mod să acoperim întreaga arie cu care se confruntă persoanele în vârstă. Avem un medic de centru care e prezent în fiecare săptămână, marţea, iar bătrânii beneficiază în acest mod de consultaţii şi medicamente gratuite, pentru că toţi sunt asiguraţi şi asistaţi de medicul de familie. S-au descoperit astfel şi boli foarte grave, iar pacienţii au fost direcţionaţi către medici specialişti”, spune consilierul responsabil Dorina Maciu. Fiind de formaţie medicală, fostă asistentă medicală, actualmente jurist, în fiecare miercuri dimineaţa îi învaţă pe vârstnici „Educaţie pentru sănătate“, axându-se în special pe bolile cronice specifice bătrâneţii.
Valentine’s Day şi pentru persoanele din Centrul de zi din MicălacaNici evenimentele importante nu trec nesărbătorite de cei care-şi caută alinarea în centru. Sărbători precum Valentine’s Day, dar şi varianta românească, Dragobetele, nu trec neobservate, pentru că într-un final, dragostea nu cunoaşte vârstă. „De obicei am sărbătorit Valentine’s Day la cantina municipală. Lunea viitoare, pe 15 februarie, vârstnicii se vor întâlni într-un moment artistic, în care se vor citi poezii de iubire din creaţii proprii, dar şi spicuiri din opere ale poeţilor consacraţi. În acest mod îi ajutăm şi pe ei să socializeze mai uşor, să se cunoască mai bine”, a subliniat Dorina Maciu. Aici a luat fiinţă şi un cerc de creaţie literară, unde membrii săi îşi citesc poeziile sau prozele, fac recenzii şi discută. 
* * *Trebuie să existe o relaţionare, nu doar în situaţii plăcute, ci şi atunci când persoanele de vârsta a treia se confruntă cu probleme. „Identificăm problemele, au loc anchete sociale, iar soluţiile le discutăm împreună cu beneficiarul. Un procent de 90 la sută din activităţile noastre se adresează ocupării timpului liber, comunicării, reinserţiei sociale a vârstnicilor, combaterea singurătăţii. Sunt de la început în acest centru şi pot să spun că ne înţelegem foarte bine cu toţii. De fiecare dată când sunt tot felul de evenimente, organizăm activităţi specifice, mai mergem la teatru sau la concertele de la Filarmonică, totul pentru ca beneficiarii centrului să se simtă uniţi, să nu fie singuri“, a concluzionat Dorina Maciu.

Sursa: Observator.info